Armata română a raportat detectarea unor drone rusești în noaptea de vineri spre sâmbătă, care au venit dinspre mare și au zburat deasupra teritoriului Ucrainei. Sistemele de radar au avut dificultăți în urmărirea acestor ținte, din cauza unor semnale intermitente și a altitudinii foarte joase de zbor a dronelor.
Detectarea și urmărirea dronelor
Radarurile militare au identificat mai multe drone rusești deasupra Ucrainei, apoi acestea au intrat în picaj și nu au mai fost urmărite de radare de la sol. Una dintre drone s-a prăbușit în Galați, fără a fi detectată anterior. Sursele din Ministerul Apărării Naționale (MApN) indică două variante pentru astfel de incidente: fie dronele au fost bruiate de sistemele de război electronic ale Ucrainei, fie au fost avariate de sistemele antiaeriene ucrainene și și-au deviat traiectoria, fără a fi urmărite radar.
Limitările radarelor de detectare
Un oficial din MApN a explicat că radarele performante au o rază mare de detecție, însă zborul la altitudini joase produce obstacole în calea undelor radar, precum clădiri, copaci și interferențe razice. Acest lucru face dificilă urmărirea constantă a țintelor aflate foarte aproape de sol.
Unitățile mobile de radare au fost mutate în zona Deltei Dunării, pentru a spori capacitatea de monitorizare a dronelelor folosite de Rusia în atacurile asupra porturilor ucrainene. Încărcătura de mici dimensiuni a dronelor Geran 2 (Shahed 136) și a altor tipuri similare, precum Gerbera, le face greu de detectat și urmărit, în special din cauza materialelor care nu reflectă bine undele radar.
De asemenea, amplasarea sistemelor radar depinde de zona vulnerabilă, fiind dislocate în zone unde au avut loc incidente cu intrări neautorizate în spațiul aerian românesc. Un oficial afirmă că o acoperire completă a spațiului național ar necesita sute de radare dispuse de-a lungul Dunării, ceea ce nu este realizabil în condițiile actuale.
Performanța avioanelor Eurofighter Typhoon
Avioanele de vânătoare Eurofighter Typhoon dislocate de la baza Mihail Kogălniceanu au fost implicate în zonă. Potrivit surselor, dronele au apărut pentru scurt timp pe radarele acestor aparate, dar, la coborârea în picaj, au dispărut total de pe radare.
Radarele de pe avioane, deși mai performante decât cele de pe F-16 românești, nu sunt la fel de eficiente precum radarele de la sol în detectarea dronelor precum Geran 2 sau Gerbera. Anul trecut, un pilot român declara că, deși radarele de la bord pot depista unele drone, uneori acestea nu sunt reperate, fiind informate în timp real de sistemele de la sol.
Dronele Shahed 136 sunt relativ mici, zboară încet, la altitudini joase și sunt construite din materiale non-metalice, ceea ce le face dificil de detectat și urmărit cu radarele standard. În aceste condiții, radarele de pe aeronave pot oferi informații parțiale, dar nu în mod constant.
Monitorizarea spațiului aerian românesc
În războiul din Ucraina, în special după intensificarea atacurilor cu drone în zona Deltei Dunării, NATO a dislocat sisteme radar în România pentru a îmbunătăți supravegherea spațiului aerian. Unii dintre acești radari au fost prezentati public, alții doar menționați.
România dispune de un sistem național de monitorizare a spațiului aerian, cu radare fixe și mobile. Printre cele mai moderne se numără radarele fixe 3D AN/FPS-117, din care operează cinci unități, și radarele mobile TPS-77, și ele în număr de cinci. Acestea acoperă un teren extins și pot urmări ținte pe distanțe mari.
Pentru zona Deltei și granița cu Ucraina, radarele mobile au fost dislocate pentru o detectare mai eficientă a zborurilor la joasă altitudine. Radarul TPS-79, un sistem mobil 3D, este utilizat pentru astfel de misiuni. Acesta poate monitoriza la 360 de grade, până la o altitudine de 10.000 metri și pe o rază de peste 190 km, fiind capabil să funcționeze în medii electromagnetice dificile.
Alt sistem folosit pentru supraveghere este radarul TPS-77, cu o rază de acțiune de 470 km, capabil să acopere până la 30,5 km altitudine, dar cu acoperire limitată pe orizontală. Acesta poate fi configurat rapid și mutat în zone considerate vulnerabile pentru monitorizare la altă înălțime. Radare mai vechi, de proveniență sovietică, sunt și ele în dotare, precum și sisteme mobile Gap Filler.
Aceste sisteme monitorizează spațiul aerian, dar nu pot asigura o acoperire 360 de grade și trebuie poziționate strategic pentru a acoperi zonele cele mai vulnerabile. Dislocarea radarelor în zonele critice din Delta Dunării face parte din măsurile de sporire a securității aeriene naționale.