Moartea în ultimii ani a devenit un subiect tot mai discutat în cadrul comunităților din Marea Britanie, unde numărul persoanelor care oferă sprijin la sfârșitul vieții a crescut, iar în 2025, 114 persoane s-au alăturat unei organizații specializate în domeniu, conform BBC. În același timp, tot mai mulți oameni apelează la servicii non-medicale, oferite de doule, care asigură suport familiar și explică procesul fizic al morții.
Rolul doulelor și aprecierea publicului
Doulalele, cunoscute și sub denumirea de moașe ale sufletului, asistă familiile și voluntarii în ultimele zile ale vieții. Rita Ball, care activează de trei ani în Londra, afirmă că experiența este extrem de intensă, fiind martoră la trecerea vieții din această lume.
Conform relatărilor, cei apropiați întreabă adesea ce pot face în preajma persoanei decedate. Rita Ball afirmă că le spune că este în regulă să o țină în brațe, să o sărute, să pună muzică sau să vorbească cu ea. Doulele stau lângă cei aflați în ultimele clipe pentru a oferi suport emoțional și pentru a povesti despre ultimele zile, ajutând la gestionarea momentului tăcut după deces.
Pentru mulți, aceste servicii reprezintă o formă de consolare, diminuând frica legată de procesul fizic al morții. Emma Clare, directoarea organizației End of Life Doula UK, explică faptul că această profesie a câștigat popularitate în ultimul deceniu, iar cursuri de formare pentru doule sunt accesate de persoane din diverse domenii, inclusiv de cele din lumea celebrităților.
Costuri și disponibilitate a serviciilor
Prețul serviciilor de doula variază între 25 și 45 de lire sterline pe oră, în funcție de nivelul de pregătire. Cu toate acestea, există și persoane care oferă aceste servicii gratuit, ca parte a inițiativelor caritabile.
Experiențe ale familiilor
Un exemplu concret este cel al familiei Behrens. Fanny Behrens a contactat doula Sarah Parker cu zece luni înainte ca soțul său să decedeze de cancer. Aceasta a avut o contribuție semnificativă în ajutorarea femeii în gestionarea emoțiilor și formalităților legate de deces. Parker a sprijinit-o atât pe femeie, cât și pe soțul acesteia, explicând procesul fizic și ajutându-i să ia decizii legate de ultimele lor dorințe.
Fanny Behrens afirmă că prezența doulei a normalizat anumite aspecte ale procesului de trecere, chiar dacă durerea nu poate fi eliminată complet. Parker a încurajat-o pe femeie să pună întrebări despre înmormântare și să se ocupe de formalitățile administrative, facilitând astfel ultimele zile ale soțului ei.
Rolele și impactul doulelor în procesul natural al morții
Sarah Parker explică faptul că sunetul respirator numit „șuieratul morții” poate fi înspăimântător pentru cei prezenți, însă dacă aceștia sunt pregătiți pentru el, poate fi mai ușor de suportat. Krista Hughes, care activează la Mulberry Centre, subliniază importanța stabilirii unei legături apropiate cu persoana aflată pe moarte, considerând că moartea ar trebui să se petreacă în condiții de confort și siguranță pentru pacient.
Hughes menționează că a încercat să recreeze o atmosferă naturală, precum o grădină, pentru o persoană care dorea să moară în natură, folosind imagini, ulei de lavandă și sunet de păsări, pentru a aduce un aspect de confort în ultimele momente.
Unele doule continuă să ofere suport și după deces, ajutând la organizarea serviciilor funerare sau participând la evenimente comunitare menite să deschidă discuții despre moarte, precum „cafenelele ale morții”, unde oamenii pot discuta în mod deschis și pot primi sprijin emoțional.
Perspective asupra îngrijirii la sfârșitul vieții și provocări
Marian Krawczyk, cercetătoare la Universitatea din Glasgow, și fondatoare a grupului End-of-Life Doula International, afirmă că modul în care oamenii mor s-a schimbat, iar îngrijirea trebuie să evolueze pentru a ține cont de noile realități.
Ea notează faptul că, în prezent, mai puține persoane mor din cauze precum accidentele sau bolile infecțioase scurte, dar tot mai mulți trăiesc ani în condiții de limitare a speranței de viață, cu boli cronice. Krawczyk adaugă că există așteptări privind posibilitatea ca indivizii să-și poată personaliza momentul morții și alegerile de stil de viață până la final.
În același timp, activitatea doulelor nu este reglementată legal în Marea Britanie, ceea ce a stârnit îngrijorări privind oportunismul în jurul celor vulnerabili. Krawczyk consideră că, în lipsa unor reglementări stricte, aceste servicii pot acoperi lacunele din actualul sistem de îngrijire al persoanelor aflate în ultimul stadiu al vieții.
Articolul reține că evoluția practicilor de sprijin în ultimele etape ale vieții reflectă dorința de a personaliza experiența morții și de a o face mai suportabilă pentru pacienți și familii.