În urmă cu 40 de ani, pe 7 mai 1986, Steaua București câștiga Cupa Campionilor Europeni, în finala de la Sevilla, după o serie tensionată de penalty-uri împotriva FC Barcelona. Gabi Balint, omul care a transformat penultima lovitură de la 11 metri pentru echipa românească, revine în timp pentru a relata secvențe cheie și emoții ale acelui moment istoric.
Detalii despre finala de la Sevilla
Finala a fost decizivă în urma unei serii dramatice de penalty-uri, după scorul de 0-0 în timpul regulamentului și prelungirilor. Steaua a avut trei executanți și a marcat două goluri din penalty, în timp ce Barcelona a ratat două.
Secvența penalty-urilor
Majearu a fost primul dintre jucătorii echipei românești care a transformat un penalty. Gabi Balint a execuat apoi, marcând cu o execuție elegantă, fiind al doilea marcator de la 11 metri pentru rivali. Helmut Duckadam a apărat patru penalty-uri consecutive, inclusiv șutul lui Marcos al Barcelonei, și a devenit eroul finalei.
Comentarii și amintiri ale lui Gabi Balint
Gabi Balint a comentat pașii penalty-urilor, secundă cu secundă, pentru a descrie emoțiile din acea seară. El povestește că a avut un moment de ezitare la startul pregătirilor, neștiind de fapt exact unde va plasa lovitura, punctând că un truc al portarului advers l-a ajutat în final.
Detalii despre executanți și momente cheie
Majearu, poreclit Nutria, obișnuia să fie un executant sigur, dar în acea noapte s-a simțit emoționat, ceea ce a influențat execuția sa, spunând că a tras mai slab decât de obicei. A ratat penalty-ul, dar finala a fost decisă de Balint.
Helmut Duckadam a spus că nu s-a uitat deloc la penalty-urile echipei adverse, fiind concentrat strict asupra momentului său. Reamintind că a fost în transă, el a spus că s-a rups de realitate, iar gândurile lui se limitau doar la planul de apărare.
Loți Boloni a avut un rol important în execuție, schimbând direcția șutului său din tradiționala stângă în dreapta pentru a păcăli portarul spaniol Urruti, dar acesta a calculat și a parat. În cazul lui Marcos, ultima execuție pentru Barcelona, ratarea a trimis trofeul la București, iar Duckadam a sărit în aer de entuziasm.
Narative din gazon și emoții personale
Balint rememorează dispersia sa mentală înainte de executare, apelând la o strategie spontană, fiind convins că dacă ratează, va fi o rușine. El a spus că a fost influențat și de mutarea portarului, care a ridicat privirea și a fentat înainte de lovitură. Norocul a fost de partea sa, dar și decizia portarului a fost un factor în succes.
Lăcătuș, singurul celălalt marcator pentru Steaua în serie, a povestit convorbirea cu Balint dinaintea penalty-ului, ce l-a motivat să execute cu forță pentru a pune capăt meciului. Execuția a fost perfectă, dar cu o emoție vizibil vizibilă, aproape de transversală.
Momentul de după victoria istorică
Când Duckadam a apucat a patra lovitură, cei prezenți și telespectatorii au rămas șocați de calmul și determinarea sa. În propria relatare, Balint amintește că, după ce a apărat ultimele penalty-uri, Duckadam s-a grăbit să celebreze, plecând cu mingea spre vestiar. Balint a spus că s-a uitat la imaginile acelor momente și s-a întrebat dacă ar fi putut să ia mingea acasă, precum o amintire prețioasă.
Medalia și întâmpinările finale
În timpul festivității de după meci, medicul și masorul echipei au primit medalii în locul antrenorului Gavril Balint și a coechipierilor, pentru că acestea s-au terminat. Ulterior, s-a rezolvat și cazul, iar Ienei a primit medalia de câștigător, fiind singura memorabilă după finala din Sevilla.
De altfel, Balint rememorează și un episod mai puțin cunoscut, privind medaliile: domnul Ienei a rămas fără medalia inițial, dar ulterior i s-a făcut rost de una, pentru a-i fi acordată în mod corespunzător.
Această finală a rămas în memoria fotbalului românesc drept o seară de neuitat, completată de momente individuale pline de emoție și de decizii importante luate în condiții extreme.