România înregistrează un decalaj în adoptarea tehnologiilor de inteligență artificială comparativ cu țările din regiune și nu doar. Conform celui mai recent raport AI Diffusion, rata de adopție în România a crescut la 18% față de 17,6% în mai, ocupând locul 65 din 147 de țări analizate. Însă, comparativ cu Cehia, Polonia și Ungaria, care au rate de 31,2%, 32% și, respectiv, 33%, diferența de peste 13 puncte procentuale devine semnificativă în contextul accelerării digitalizării globale.
Diferențe în ritmul de digitalizare
Gabriela Popescu, CEO-ul Microsoft România, afirmă că creșterea procentuală de la ultimul raport arată o evoluție, însă subliniază că România rămâne în urmă față de alte state regionale. În regiune, țări precum cele din nordul Europei înregistrează procente peste 55%, iar din Orientul Mijlociu se atinge chiar 80%, ceea ce indică diferențe majore în viteza de adoptare și implementare a tehnologiilor avansate.
Popescu explică că diferența nu poate fi atribuită lipsei de specialiști sau accesului la tehnologie. România are o industrie IT semnificativă, cu echipe de peste 2.000 de angajați la Microsoft în București, Timișoara și Iași, dintre care aproximativ 900 sunt ingineri. În 2025, inginerii români au obținut 35 de brevete, iar echipele locale participă la dezvoltarea produselor utilizate internațional.
Decalajul în decizii și implementare
Primul factor ce diferențiază România de statele vecine este viteza de luare a deciziilor și de implementare a proiectelor. Popescu afirmă că, deși talentul și disponibilitatea tehnologiei sunt similare, viteza de transformare a ideilor în proiecte concrete este mai mică la nivel național în comparație cu alte țări.
Aceasta conduce la un decalaj de competitivitate și la riscul de a pierde teren în regiune, chiar dacă economia românească crește în cifre absolute. România poate adopta și dezvolta tehnologie în mod continuu, însă ritmul actual poate accentua diferența față de statele care avansează mai rapid și implementează proiecte în volum mai mare.
Diferențe între sectorul privat și cel public
Microsoft observă și o diferență internă în procesul de digitalizare: sectorul privat avansează mai rapid decât sectorul public. În mediul de afaceri, presiunea concurenței și nevoia de a automatiza procesele determină companiile să adopte tehnologii noi, precum cloud computing și inteligență artificială, mai rapid.
În schimb, în administrația publică, ritmul deciziilor și al implementării proiectelor este mai redus. Popescu precizează că, deși există inițiative și proiecte în domeniul digitalizării în sectorul public, acestea se desfășoară mai lent și nu ajung să fie generalizate la nivel național.
Pentru accelerarea procesului, CEO-ul Microsoft consideră necesară o strategie națională clară, cu o instituție responsabilă care să coordoneze și să implementeze proiectele de digitalizare în mod coerent.
De ce persistă decalajul?
Microsoft respinge explicațiile legate de lipsa de specialiști sau de fonduri pentru decalajul de digitalizare. România dispune de forță de muncă calificată și a avut la dispoziție fonduri importante, dar problema majoră identificată de companie constă în execuția proiectelor.
Popescu menționează că diferența nu ține de pregătirea profesională sau de resurse financiare, ci de modul în care aceste proiecte sunt transformate în politici concrete și implementate. Ea sugerează că țara are nevoie de o strategie de digitalizare bine definită, cu o responsabilitate clară instituțional, pentru a putea scala proiectele la nivel național.
Reprezentanta Microsoft afirmă că timpul pentru a recupera diferența față de alte țări depinde de viteza de extindere a proiectelor și de adoptarea rapidă a noilor decizii. Ea subliniază că România trebuie să acționeze prompt pentru a reduce decalajul și a-și menține poziția competitivă în regiune.
