Un studiu arheologic recent a oferit o nouă perspectivă asupra originilor pietrei utilizate la Stonehenge, susținând că aceasta provine din bazinul Orcadian din nord-estul Scoției. Analizele geochimice indică faptul că blocul de gresie a fost transportat pe o distanță de aproximativ 700 de kilometri, plecând dintr-o zonă acoperită odată de ghețari, și nu a fost expedial direct din regiunea Salisbury.
Piatra ar fi început călătoria într-un ghețar
Analizele geochimice au localizat origine rocării în bazinul Orcadian, o regiune din Scoția. Deși distanța până la Salisbury pare foarte mare, mecanismul exact de transport ridică întrebări. În epoca preistorică, nu exista roată, iar modul în care un bloc atât de greu a fost deplasat pe o distanță atât de lungă nu a fost până acum clarificat.
Cercetătorii au folosit un model numeric pentru a recrea mutarea ghețarilor din ultima eră glaciară. Conform simulărilor, ghețarii din nordul Marii Britanii, acoperiți de straturi groase de gheață, se deplasau lent și puteau ridica și transporta roci considerabile. Astfel, rocile desprinse din bazinul Orcadian puteau ajunge până la zona cunoscută ca Dogger Bank, așezată sub apele Mării Nordului în prezent.
Modelul sugerează că ghețarul nu ar fi dus direct piatra până la Stonehenge, ci ar fi redus doar o parte din distanță, transportând astfel materialul pe distanțe mai scurte. Transportul final ar fi fost, probabil, realizat de către oameni, utilizând tehnologii rudimentare.
Doggerland, teritoriul dispărut sub Marea Nordului
Dogger Bank facea parte cândva din Doggerland, un teritoriu care lega actuala Marea Britanie de continentul european. Această regiune era locuită de comunități preistorice și era traversată de râuri și zone umede.
Cu mii de ani în urmă, înainte ca nivelul mării să crească, peisajul era asemănător cu cel al unui teritoriu cu terenuri fertile și zone pentru vânătoare. Astăzi, Doggerland a fost total acoperit de apă, iar Dogger Bank reprezintă unul dintre punctele sale mai înalte, rămase sub nivelul mării.
Zona conține o morenă glaciară, adică un depozit de pietre și sedimente acumulat la marginea ghețarilor. În epoca preistorică, acest depozit ar fi fost un vast loc de adunare natural pentru diverse roci provenind din diferite regiuni ale nordului.
În prezent, studiile indică faptul că această regiune veche a fost un punct major de origine pentru roci folosite în construcția monumentului de la Stonehenge. Descoperirile arheologice și geochimice continuă să contribuie la înțelegerea modului în care preistoricii au reușit să transporte și să folosească materialele din zone îndepărtate.
