Un gândac asiatic multicolor, introdus inițial în Statele Unite pentru combaterea dăunătorilor agricoli, s-a transformat într-o specie invazivă, cauzând probleme ecologice și la nivel domestic. De la descoperirea primelor populații în Louisiana, în 1988, acesta s-a răspândit rapid pe teritoriul american și în alte zone, determinând eforturi de control încă limitate.
Originea și introducerea în SUA
Gândacul asiatic multicolor, cunoscut și ca Harmonia axyridis, a fost adus în Statele Unite în 1916 pentru a combate afidele și păduchii țestoși din culturile agricole și grădini. Entomologii au eliberat specia în mai multe zone pentru a reduce utilizarea pesticidelor chimice, având așteptări de beneficii ecologice.
Răspândirea speciei
Primele populații sălbatice au fost semnalate în Louisiana, în 1988, după ce specia fusese introdusă în diverse locații. Este dificilă determinarea dacă răspândirea a fost rezultatul unor eliberări intenționate sau a pătrunderii accidentale prin comerțul internațional. În timp, populațiile s-au extins în întreaga țară, precum și pe alte continente.
Aptitudini de adaptare și invazivitate
Harmonia axyridis se adaptează cu ușurință la diferite medii, fiind prezentă în livezi, păduri, zone urbane sau grădini. Creșterea rapidă, de la ou la adult în mai puțin de o lună, și diversitatea genetică, cu variații ale culorilor și petei, le permit speciei să ocupe numeroase habitate. În plus, specia concurează cu buburuzele autohtone, exercitând presiuni asupra acestora și afectând biodiversitatea locală.
Probleme generate de invaziile de toamnă
Gândacii asiatici invadează locuințele în sezonul rece, mai ales toamna, urmărind adăpost pentru iernat. Se adună în jurul ferestrelor, acoperișurilor și în crăpăturile pereților, unde pot păta pereții și mobilierul cu un lichid galben, cu un miros neplăcut. Deși nu deteriorează structurile, prezența lor devine enervantă pentru locatari.
USDA recomandă sigilarea fisurilor pentru a preveni pătrunderea insectelor. În cazul în care o infestare are loc, se recomandă utilizarea aspiratorului sau a unei mătură pentru îndepărtare.
Impactul asupra ecosistemului și controlul populației
Specia a fost clasificată ca invazivă, fiind dăunătoare biodiversității, în special buburuzei autohtone, din cauza competiției pentru resurse. Mechanismele de apărare chimice și biologice ale gândacului îi permit să se mențină și să se înmulțească în noile habitate, aceștia fiind prădători eficienți.
Controlul populațiilor, inclusiv utilizarea parazitoizilor precum muște din genul Phalacrotophora, a avut rezultate limitate. Eforturile de reducere a răspândirii continuă, dar nu s-au dovedit suficient de eficiente până în prezent.
