Numărul insolvențelor în România a crescut în primul trimestru al anului 2026, în condițiile în care 1.829 de firme au intrat în procedură, înregistrând o creștere de 14,31% față de aceeași perioadă a anului anterior. Acest trend a fost observat și de un studiu realizat de Coface, care arată o majorare de 36% a insolvențelor în ianuarie față de ianuarie 2025.
Contextul creșterii insolvențelor
Creșterea numărului de insolvențe nu indică o criză economică generalizată, ci reflectă o piață mai exigentă și o selecție naturală a companiilor vulnerabile, susține avocatul și practicianul în insolvență Cătălin Guriță. El afirmă că fenomenul trebuie interpretat în funcție de dinamica economică, numărul de firme nou înființate și accesul la finanțare.
Potrivit expertului, sectoarele cel mai afectate sunt cele cu marje mici, o dependență mare de finanțare pe termen scurt și capital de lucru intens, precum comerțul, construcțiile, transporturile, HoReCa, anumite zone din producție și real estate. Guriță atrage atenția asupra faptului că nu toate companiile aflate în dificultate sunt problematice, ci doar cele slab capitalizate, dependente de creditele furnizorilor, cu marje mici și lipsă de disciplină în gestionarea cash-flow-ului.
Detalii despre companiile vulnerabile
Insolvența survine adesea acolo unde creșterea a fost finanțată din datorii, iar marjele de profit nu mai pot acoperi creșterea costurilor. Există o tendință de amânare a concluziilor negative, întrucât antreprenorii se bazează pe cifra de afaceri și proiecte înderulare, ignorând semnalele de cash-flow insuficient.
Cele mai frecvente semne de dificultate includ întârzieri recurente de plată către furnizori, rostogolirea datoriilor fiscale, utilizarea TVA-ului sau a contribuțiilor ca sursă de finanțare, refinanțări doar pentru amânare, creșterea litigilor comerciale, pierderea termenelor de raportare și presiunea tot mai mare din partea băncilor.
Momentul propice pentru restructurare
Specialiștii recomandă ca discuțiile despre restructurare să fie inițiate în momentul în care firma încă poate face față obligațiilor scadente. Pentru multe companii, însă, această etapă vine prea târziu, când există deja popriri, executări sau solicitări de insolvență din partea creditorilor.
Legea 85/2014, care reglementează insolvența, are ca scop nu doar acoperirea pasivului, ci și șansa de redresare a activității. Într-o procedură inițiată la timp, se pot proteja activele și se poate negocia cu creditorii pentru a evita falimentul.
Instrumente de prevenție și soluții alternative
Un instrument mai puțin utilizat în România este concordatul preventiv, care intervine înainte de insolvență, în situații de dificultate, dar când compania poate plăti datoriile scadente. Procedura permite un plan de restructurare, negociere cu creditorii și protecție împotriva executărilor.
Din statisticile Coface, în 2025 au fost deschise 221 de proceduri de concordat preventiv, comparativ cu 96 în 2024. Deși în creștere, numărul rămâne redus în raport cu totalul firmelor aflate în dificultate.
Pentru a evita insolvența, prima etapă constă în realizarea unei fotografii exacte a lichidității pentru următoarele 13 săptămâni, incluzând încasările, plățile scadente, datoriile fiscale și garanțiile executabile. În urma acestei analize, se decide asupra eventualelor ajustări operaționale și negocieri.
După diagnostic, este esențial ca antreprenorii să consulte avocați, consultanți financiari și practicieni în insolvență înainte ca problemele să devină imposibil de gestionat. Deciziile izolate, precum plata unor datorii sau contracte noi, pot avea consecințe juridice grave.
Concluzii și implicații
Indicatorii relevanți pentru riscul de insolvență sunt prezenți în sectorul comerțului, construcțiilor, transporturilor și HoReCa. Creșterea insolvențelor survin în condițiile în care economia nu se află neapărat în criză, ci piața penalizează companiile slab capitalizate și fără disciplină în gestionarea lichidității. Cash-flow-ul rămâne cel mai important indicator pentru prevenirea situațiilor de insolvență.