România întâmpină întârzieri semnificative în accesul pacienților la medicamente inovatoare, având cel mai lung timp de aprobare pentru compensare în Uniunea Europeană, depășind cu mult media europeană. În timp ce în Cehia se așteaptă la aproximativ 685 de zile de la aprobarea europeană pentru ca tratamentele să devină accesibile, în România acest proces durează peste trei ani. Această diferență afectează sever șansele pacienților români și alimentează decalaje tot mai mari față de alte țări europene.
Durata de așteptare și impactul asupra bolnavilor
Pentru un pacient cu o boală gravă, trei ani de așteptare înseamnă progresia bolii, apariția complicațiilor și reducerea opțiunilor terapeutice. În multe cazuri, timpul administrativ prelungit duce la pierderea de vieți și la agravarea stării de sănătate, nu din cauza lipsei medicamentelor, ci din cauza birocratiei.
Statistici și disparitatea în accesul la tratamente
Raportul Patients W.A.I.T. 2025, realizat de IQVIA pentru EFPIA, indică faptul că România se află pe ultimul loc în UE în ceea ce privește accesul la medicamente inovatoare. Pacienții români au acces la mai puțin de 1 din 5 tratamente aprobate la nivel european. Amânarea compensării determină costuri crescute pentru sistemul de sănătate, ajungându-se ca aceste costuri să fie transferate către urgențe și spitale, care gestionează 42% din cheltuielile totale de sănătate.
Finanțarea precară și consecințele economice
România investește aproximativ 4% din PIB în sănătate, valoare inferioară mediei regionale și mult sub media țărilor din Vestul Europei. Cheltuielile publice nete pentru medicamente sunt printre cele mai mici din Europa, fiind de 138 euro pe cap de locuitor, cu aproape 40% sub media Europei Centrale și de Est, de 220 euro. În plus, totalul cheltuielilor pentru sănătate nu depășește 5,7% din PIB, dintre care plățile din buzunar reprezintă circa 23%.
Presiunea asupra sistemului de sănătate
Lipsa tratamentelor la timp duce la o concentrare excesivă a cheltuielilor în spitale. În prezent, acestea acoperă circa 42% din cheltuielile totale, iar situația se agravează: România înregistrează printre cele mai slabe rate de mortalitate la 30 de zile după infarct miocardic acut și are aproximativ 228 de internări evitabile pentru diabet per 100.000 de adulți. Proiecțiile indică o creștere a numărului de internări pentru insuficiență cardiacă, de la 42.100 în 2026 la 57.200 în 2035.
Realitățile demografice și sustenabilitatea sistemului
Până în 2050, populația de vârstă activă din România urmează să scadă cu 23%, ceea ce va avea un impact anual de circa 1,9 miliarde de euro asupra veniturilor fiscale. Aceasta amplifică nevoia de a reconfigura finanțarea și managementul sistemului de sănătate, pentru a fi sustenabil și pentru a asigura accesul la tratamente inovatoare.
Necesitatea actualizării mecanismelor de aprobare și compensare
Deși actualizarea listei de medicamente compensate din 2026 reprezintă un pas înainte, ritmul trebuie accelerat pentru a reduce decalajele. Soluțiile existente includ deblocarea terapiilor finalizate și eligibile pentru compensare și modernizarea procesului de evaluare a medicamentelor, fără a înlocui măsurile directe de actualizare a listei curente.
Perspective și recomandări pentru reforma sistemului
Pentru a crește accesul la inovație, România trebuie să adopte o abordare proactivă, analizând medicamentele ce urmează să intre pe piață în următorii trei ani și monitorizând transparent termenele de acces. Integrarea sănătății în agenda de competitivitate și sustenabilitate fiscală și alocarea unor resurse suficiente sunt priorități.
Beneficiile investiziei în medicamente inovatoare
Fiecare euro investit în medicamente inovatoare generează în medie 8 euro în beneficii economice și sociale, reducând cheltuielile ulterioare pentru spitalizări și complicații. Accesul la inovație este astfel mai mult o alegere pentru prezent și viitor, decât o cheltuială adiacentă.
Soluțiile pentru reducerea decalajului în accesul la medicamentele inovatoare sunt disponibile și posibile în condițiile respectării prevederilor legislative actuale, dar implementarea lor necesită un angajament clar și măsuri concrete.
