Marea de poligoane de pe Marte surprinde cercetătorii prin amploare și complexitate
Un peisaj marțian format din formațiuni poligonale a fost descoperit de roverul Curiosity în zona Valle Grande. Inițial, imaginile din orbită arătau o suprafață luminoasă și relativ netedă, însă la nivelul solului structurile s-au dovedit a fi mult mai elaborat.
Formațiunile poligonale, cu dimensiuni între patru și opt centimetri, seamănă cu celulele unui fagure și sunt vizibile pe tot terenul excavat. Unele dintre ele apar pe versanții unei formațiuni stâncoase de aproximativ șase metri înălțime, numită Miraflores, acoperită de un strat gros de nisip.
Curiosity a mai întâlnit astfel de modele pe Marte, însă acesta este primul caz în care astfel de structuri se manifestă pe o scară atât de vastă, fiind denumit de cercetători „mare de poligoane”. Analizele efectuate au vizat forma și compoziția chimică pentru a determina modul în care s-au format.
Originea formelor și ipoteze explicative
Specialiștii au interpretat unele dintre aceste formațiuni drept crăpături în noroi, rezultate din evaporarea apei din sedimentele inițiale, urmată de contracție. Alternativ, ciclurile de încălzire și răcire sau presiunea exercitată asupra sedimentelor îngropate sunt alte explicații posibile.
Imaginile recente confirmă extinderea acestor structuri, nu doar ca grup izolat, ci pe o suprafață semnificativ mai mare. Cercetătorii au măsurat și analizat chimic aceste forme, pentru a înțelege mai bine procesul de formare.
Rocile întunecate: posibile resturi din spațiu sau fragmente din straturi geologice
În apropierea poligoanelor, au fost identificate numeroase pietre mici, de culoare mai închisă decât terenul din jur. Originea lor nu a fost încă stabilită cu certitudine. Unele dintre aceste fragmente ar putea fi desprinse din straturi geologice situate mai sus, altele pot fi resturi de impact.
Este de asemenea posibil ca anumite pietre să fie meteoriți, având în vedere că atmosfera de pe Marte oferă o protecție mai redusă comparativ cu cea a Pământului, permițând fragmentelor spațiale să ajungă la sol aproape intacte.
Instrumentele roverului au analizat deja rocile întunecate care conțin nichel, un element frecvent în meteoriți, însă mai puțin în rocile marțiene. Următoarele teste vor determina dacă aceste fragmente au aceeași proveniență și dacă zona conține mai multe tipuri de material.
Prezența moleculelor organice în rocile din craterul Gale indică faptul că, în trecut, Marte avea un mediu chimic mai complex, deși această descoperire nu atestă existența vieții.
Probleme tehnice și soluțiile implementate pentru roata avariată
Una dintre roțile de pe roverul Curiosity prezintă semne avansate de uzură: are găuri mari și rupturi extinse, iar interiorul său devine vizibil prin zonele deteriorate. Deteriorarea nu a apărut deodată, ci a fost monitorizată de echipa de ingineri de pe Pământ în ultimii ani.
Pentru a evita agravarea daunelor, NASA a ajustat traseele roverului și a introdus un sistem de control al tracțiunii, care modifică separat viteza fiecărei roți. Astfel, s-a redus riscul alunecărilor și presiunea asupra structurilor deteriorate, permițând vehiculului să continue explorarea.
Există un plan de intervenție de ultimă instanță, în cazul în care nervurile de susținere se rup complet. Inginerii intenționează să desprindă secțiunea afectată și să o fixeze cu ajutorul manipulării roților pentru a preveni contactul cu cablurile electrice.
Testele realizate pe Pământ indică posibilitatea ca roverul să continue deplasarea cu partea rămasă. Deocamdată, NASA nu a anunțat o intervenție imminentă, iar Curiosity avansează în continuare pe terenul marțian, pentru a aduna date esențiale despre formatul teorii actuale privind istoria geologică a planetei.
