Malpraxisul medical, definit de dreptul românesc ca o eroare profesională comisă în timpul unui act medical sau medico-farmaceutic, poate genera răspundere civilă pentru personalul medical și unitățile sanitare, fie că sunt publice sau private. Legea nr. 95/2006, în special articolul 653, stipulează condițiile și situațiile în care se consideră malpraxis, precum și modalitățile de urmărire și obținere a despăgubirilor în astfel de cazuri.
Definirea și condițiile malpraxisului
Malpraxisul se referă la erori sau inacțiuni ale personalului medical în timpul activităților de prevenție, diagnostic sau tratament. Aceste erori pot fi cauzate de neglijență, imprudență sau cunoștințe insuficiente. Conform legislației, prejudiciul poate fi fizic, psihic sau moral și trebuie să fie direct cauzat de o greșeală a personalului medical.
Pentru ca o situație să fie considerată malpraxis, trebuie dovedit că există o legătură de cauzalitate între fapta medicului și prejudiciul suferit de pacient. Răspunderea nu intervine în cazurile în care prejudiciul rezultă din condiții de lucru deficiente, utilizarea defectuoasă a echipamentelor sau din riscuri inerente tratamentelor, dacă acestea sunt acceptate și informat.
Situatii în care personalul medical nu răspunde pentru prejudicii
Personalul medical nu răspunde pentru prejudicii cauzate de condițiile de lucru, echipamente defecte, infecții nosocomiale sau efecte adverse normale ale procedurilor. De asemenea, nu este răspunzător dacă acționează cu bună-credință în situații de urgență, respectând limitele de competență.
Răspunderea unităților sanitare și a medicului
Unitățile sanitare publice și private pot fi răspunzătoare civil pentru prejudicii cauzate în activitatea de diagnostic, prevenție sau tratament. Aceste prejudicii pot proveni din infecții nosocomiale, folosirea unor echipamente sau materiale defecte, utilizarea substanțelor sau dispozitivelor după expirare, sau acceptarea de echipamente de la furnizori fără asigurarea răspunderii civile.
Medicul trebuie să fie angajat sau să aibă un raport juridic de subordonare cu unitatea medicală în momentul actului medical, pentru a putea fi tras la răspundere în cazul unui malpraxis. Răspunderea se dă în cazul în care s-a constatat o fapta de neglijență, imprudență sau nerespectare a standardelor profesionale, iar această faptă a avut ca rezultat prejudiciul pacientului.
Consimțământul pacientului și responsabilitatea unităților medicale
Obligația consimțământului informat este reglementată de lege. Pacientul trebuie să fie informat complet despre scopul, riscurile și alternativele tratamentului, iar consimțământul trebuie obținut înainte de orice intervenție cu risc. În cazul minorilor, consimțământul este semnat de părinți sau reprezentanți legali.
Există excepții pentru situații de urgență, când pacientul este incoștient sau nu poate fi consultat rapid. În astfel de cazuri, intervenția poate fi realizată fără consimțământul explicit, conform legislației în vigoare.
Cine poate fi tras la răspundere pentru malpraxis
Medicul angajat direct răspunde civil pentru prejudiciul cauzat pacientului. În plus, unitățile sanitare răspund pentru faptele medicilor angajați, dacă acestea rezultă din acte de neglijență, imprudență sau nerespectare a standardelor. Spectrul răspunderii include și prejudiciile cauzate de infecții nosocomiale, utilizarea materialelor sau echipamentelor defecte, și acceptarea de la furnizori fără asigurarea răspunderii civile.
Procedura de urmărire și soluționare a cazurilor de malpraxis
Acțiunea în malpraxis se poate depune la tribunalul în circumscripția unde a avut loc actul medical. În plus, pacienții sau reprezentanții lor pot sesiza și Comisia de monitorizare și competență profesională din cadrul Direcției de Sănătate Publică, însă această sesizare nu este obligatorie.
Decizia Comisiei poate fi contestată în termen de 15 zile la tribunal, în secția civilă. În procesul de contestare, se analizează dacă actul medical a respectat standardele și dacă unele cauze externe nu au influențat rezultatul.
Dr. Radu Pavel, avocat coordonator al Societății Românești de Avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații, a precizat că, în cazul malpraxisului, pacientul are nevoie de răspunsuri și sprijin legal pentru a-și apăra drepturile și a obține despăgubiri.
Volumul sumelor acordate ca despăgubiri sau despre modul în care se derulează procedurile depind de circumstanțele fiecărui caz în parte, fiind obligatoriu ca toate elementele, de la prejudiciu până la legătura de cauzalitate, să fie demonstrate în mod concret în instanță.
