Medicamentele din categoria GLP-1, precum Ozempic, au devenit o soluție populară în tratamentul obezității, însă sunt asociate cu efecte secundare precum pierderea masei musculare și a densității osoase. În căutarea unor alternative, cercetătorii au studiat o proteină despre care cred că ar putea influența metabolismul și controlul greutății, pe nume MTCH2, cunoscută și sub denumirea de „Mitch”.
Impactul eliminării proteinei MTCH2 în organismele de laborator
Studii anterioare au arătat că șoarecii la care s-a blocat producția de MTCH2 în țesutul muscular nu s-au îngrășat, chiar dacă aveau predispoziție genetică la obezitate. Aceștia au prezentat o rezistență fizică mai bună și o capacitate crescută de efort.
Ce s-a descoperit în urma cercetărilor
O echipă de la Institutul Weizmann din Israel a eliminat gena responsabilă de sinteza proteinei MTCH2 în celulele umane din laborator. Aceasta a fost urmărită pe parcursul mai multor ore pentru a observa modificările proceselor metabolice.
Analiza a vizat peste o sută de substanțe implicate în metabolismele celulare. Rezultatele au indicat o creștere a respirației celulare, adică procesul prin care celuleleconvertesc carbohidrații și grăsimile în energie cu ajutorul oxigenului.
Autorii studiului au concluzionat că această creștere a energiei produse explică, parțial, rezistența crescută observată la șoarecii fără MTCH2 în cercetările anterioare.
Rolul proteinelor în mitocondrii și efectul asupra energiei
Studiul a evidențiat că MTCH2 influențează modul în care mitocondriile, organite responsabile pentru energia celulară, se unesc și funcționează în comun. Eliminarea acestei proteine perturbează aceste procese, iar celulele devin mai puțin eficiente energetic.
Fără MTCH2, celulele încep să consume mai rapid resursele de carbohidrați, aminoacizi și, în special, grăsimi, pentru a satisface nevoile energetice.
Pentru cercetători, aceste constatări ar putea reprezenta o bază pentru dezvoltarea unor alternative la medicamentele GLP-1, cu potențialul de a controla greutatea fără să afecteze masa musculară și rezistența osoasă. În prezent, studiile sunt în faza experimentală și necesită cercetări suplimentare pentru aplicabilitate clinică.
