Un studiu recent a demonstrat că anumite celule din retina umană pot fi reactive chiar și la cinci ore după deces, deschizând oportunități noi pentru cercetarea și tratamentul bolilor oculare.
Detalii despre cercetare și rezultate
Rezultatele au fost publicate în 2022 în revista științifică Nature. Echipa condusă de Fatima Abbas a utilizat retina umană ca model pentru studierea sistemului nervos central. Experimentele au arătat că fotoreceptorii din maculă pot răspunde la stimuli luminoși, atât puternici, cât și slabi, chiar dacă organismul era decedat de până la cinci ore.
Celulele au fost capabile să reacționeze la lumină, însă transmiterea semnalelor între straturi, esențială pentru vederea normală, nu fusese inițial restabilită în probele prelevate la câteva ore de la deces. Aceasta deoarece lipsa oxigenului și modificările de aciditate orală contribuiau rapid la pierderea funcțiilor neuronale.
Pentru a preveni deteriorarea, cercetătorii au dezvoltat un sistem special de transport ce asigură oxigen și nutrienți ochilor, rezultând restabilirea unei forme de comunicare electrică între celulele retinei, numită unda b. Aceasta indică transmiterea semnalelor între anumite straturi ale retinei.
Experimentele au demonstrat că reacțiile la lumină pot fi observate în ochi prelevați chiar și după cinci ore de la deces, însă restabilirea comunicării neuronale a necesitat reducerea considerabilă a timpului de privare de oxigen.
Implicațiile cercetării pentru tratamente și studii
Rezultatele oferă o nouă metodă pentru studiul funcționării retinei umane în condiții apropiate de cele din organismul viu. Până acum, majoritatea cercetărilor s-au concentrat pe modele animale, precum șoarecii, care nu au o maculă, regiune esențială pentru percepția detaliilor fine și a culorilor la oameni.
Analiza directă a activității retinei umane poate avansa cunoașterea bolilor precum degenerescența maculară legată de vârstă, una dintre principalele cauze ale pierderii progresive a vederii. Cercetarea contribuie la metodele de protejare și recuperare a funcției vizuale.
Studiile privind retina pot oferi și informații despre alte boli neurologice, afectarea sistemului nervos central fiind reflectată în modificări ale retinei. Au fost explorate și legături între afecțiuni precum boala Parkinson și schimbările la nivelul ochilor, deschizând posibilitatea utilizării examinării retinei ca metodă de diagnostic.
Ce înseamnă descoperirea pentru definirea morții
Capacitatea anumitor celule nervoase de a-și relua activitatea după deces ridică întrebări despre momentul când deteriorarea țesuturilor devine ireversibilă. În prezent, nu se consideră că această descoperire poate inversa definitivitatea morții, nici că un ochi prelevat la cinci ore după deces poate fi readus la funcția normală.
Rezultatele sugerează însă că pierderea anumitor funcții neuronale nu este totală și unanimă în același timp. În condiții controlate, unele funcții pot fi recuperate, ceea ce ar putea avea implicații pentru cercetarea și păstrarea viabilității organelor pentru transplant.
Pentru moment, aplicațiile clinice sunt considerate a fi de perspectivă, însă această descoperire indică faptul că ochii proveniți de la donatori pot deveni o resursă valoroasă pentru înțelegerea mecanismelor vederii și pentru dezvoltarea de terapii pentru afecțiuni retiniene.
