Un nou studiu arată că monumentul preistoric Devil’s Arrows, situat în North Yorkshire, a fost format de comunitățile neolitice care au transportat pietrele uriașe pe o distanță de aproximativ 18 kilometri. Cercetarea contestă teoria anterioară potrivit căreia pietrele ar fi fost aduse de ghețari, și sugerează că oamenii au ales intenționat sursa de piatră de la Brimham Rocks, la distanța menționată de situl din Boroughbridge.
Originea pietrelor a fost reconsiderată
Teoria acceptată anterior indica Plumpton Rocks drept sursă pentru Devil’s Arrows, fiind relativ aproape de monument. Analizele de proveniență geologică ale mineralelor microscopice au arătat însă că pietrele provin de la Brimham Rocks, situat la 18 km spre vest de sit. Specialiștii au folosit amprentare izotopică, analizând zirconul și apatitul din probe și comparând profilurile de vârstă cu formațiunile geologice din regiune.
Rezultatele au exclus, de asemenea, gresiile din apropiere, aflorimente aflate la aproximativ cinci km. Astfel, cercetătorii au dedus că alegerea oamenilor nu a fost influențată doar de criterii de proximitate, ci și de o semnificație simbolică.
Transportul și manipularea pietrelor
Reconstrucțiile asupra deplasării ghețarilor din acea perioadă au permis excluderea teoriei conform căreia ghețarii au transportat natural blocurile de piatră. Concluzia studiului este că locuitorii din neolitic au mutat intenționat blocurile de aproximativ 25 de tone din zona Brimham Rocks spre locul actual al monumentului.
Cum au realizat această deplasare rămâne necunoscut, dar experts consideră că operațiunea a necesitat planificare și coordonare riguroasă. Jim Leary, arheolog la University of York, a afirmat că rezultatele schimbă percepția asupra modului în care au fost construite astfel de monumente și sugerează o organizare avansată a comunităților respective.
Deplasarea pietrelor presupunea mutarea unor blocuri masive pe o distanță semnificativă prin teren dificil, ceea ce indică o nivel avansat de abilitate tehnică și socială a neoliticilor. Alegerea sursei de la Brimham Rocks poate avea și o semnificație simbolică, comunitățile putând fi atribuit o valoare de echivalent în cadrul sistemului cultural și religios din acea vreme.
Semnificația și complexitatea misiunii
O altă ipoteză, conform căreia ghețarii ar fi fost responsabili pentru mutarea pietrelor, este exclusă de noile analize geologice. Este dovedit că transportul a fost realizat de oameni, ceea ce reflectă capacitățile tehnice și organizatorice ale societăților neolitice.
Operațiunea cu pietre de aproximativ 25 de tone pe distanța de 18 km a fost considerată o „misiune epică” pentru crearea monumentului, fapt evidențiat de cercetători. În plus, alegerea unei surse îndepărtate, precum Brimham Rocks, indică o semnificație specială pentru comunitățile din acea perioadă, similar cu evidența originilor geologice a altor monumente preistorice, precum Stonehenge sau Piatra Altarului.
Această descoperire revizuiește înțelegerea despre deplasarea și asamblarea megaliților din perioada neolitică în Marea Britanie, subliniind implicarea activă a oamenilor în procesul de construcție.
