La 11 ani de la incendiul din clubul Colectiv, memorialul anual nu a fost organizat oficial, dar victimele și-au primit omagiile în fața fostului club, unde oamenii au venit în liniște să aprindă lumânări. Reuniunea spontană a adunat familiile și prietenii victimelor, precum și persoane care vin în fiecare an să-și păstreze memoria.
Manifestări la fața locului
Zona a fost delimitată prin garduri instalate de Poliția Sector 4, în jurul locului incendiului, acoperind portretele celor 64 de victime. La fiecare portret, au fost plasate vaze cu flori și lumânări. În fața clădirii, aproape de intrare, se află „altarul Colectiv”, cu fotografiile celor 65 de victime, lumânări aprinse și coroane de flori. Trotarului i-a fost scrisă inscripția „Colectiv 11” din lumânări.
Participanți și emoții
Un grup de oameni, printre care și o familie care a pierdut doi prieteni în incendiul din 2015, a venit pentru a aduce omagii. Ei au spus că, după 11 ani, „nu s-a schimbat nimic”.
O tânără a venit cu flori pentru Elena, cea mai bună prietenă, care a murit în noaptea incendiului. Cele două urmau să se întâlnească sâmbătă, dar întâlnirea nu a mai avut loc.
Un alt grup a venit cu o plasă plină cu lumânări, pregătite să fie aprinse în momentul în care se vor marca cei 11 ani, la ora 22:32.
Participare și semnificație
Oamenii veniți nu au fost doar persoanele care cunoșteau victimele; inclusiv tineri care nu au avut legătură cu incendiul au venit să aducă omagii și să aprindă lumânări. Un tânăr cu pălărie a explicat că vine în mod obișnuit în fiecare an, chiar dacă numărul celor care participă scade.
Unul dintre invitați a interpretat un fragment din piesa „The Day We Die” de la trupa Goodbye to Gravity, însoțit de un discurs despre speranță, menționând că dacă oamenii nu mai au speranță, poate există cineva de sus care se bucură că sunt prezenți.
Momente speciale
Un tânăr, prieten cu membrii trupei, a cântat versiunea piesei menționate, exprimând prin versuri rezistența. La final, a fost aplaudat și a ținut un discurs despre importanța de a nu renunța, evocând ideea că prezența lor anual este un semn de solidaritate și speranță.
O înregistrare video arată momentele recente ale comemorării, unde participanții, în liniște sau cu mesaje de rezistență, păstrează memoria victimelor.
