
Petrotrans SA, companie strategică pentru industriei petroliere, a dispărut practic în 2005, deși formal mai exista în acte până în 2026, conform declarațiilor vicepremierului Oana Gheorghiu. Statul român a retras operarea acestei entități fără a-i acorda compensații, iar în 2007 compania a intrat în faliment, fără angajați, cu rețeaua fizic distrusă și stocuri nevandabile. În ultimii 19 ani, procesul de lichidare a companiei a fost lung și complicat.
Istoricul și situația juridică
Petrotrans avea o rețea de 1.800 de kilometri de conducte pentru transportul produselor petroliere. În 1996, Guvernul a desființat operatorul conductelor și l-a absorbit în Petrom, păstrându-l în lista privatizărilor în masă, fără a-l scoate oficial din domeniul public. De atunci, compania nu a mai fost listată public, deși acțiunile continuă să fie tranzacționate pe piața RASDAQ, deși entitatea nu mai există juridic.
Aspecte financiare și probleme legale
Creanțele restante ale Petrotrans se cifrează la 329 de milioane de lei. Statul plătește anual aproape 28.000 de euro pentru o conductă care nu mai există fizic, din cauza lipsei unei decizii administrative pentru radicalizarea acesteia din inventarul domeniului public. Conducta subterană nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani, fiind demontată bucată cu bucată de hoți.
În perioada anilor 2000-2004, au fost identificate mai multe furturi din rețea, inclusiv montarea unei instalații sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru alimentarea barjelor. În 2001, autoritățile din București au descoperit prima rețea de furt, însă ancheta nu a dus la acțiuni concrete. În 2004, hoții au furat peste 100.000 de tone de petrol.
Decizii administrative și falimentul
În 2005, o ordonanță guvernamentală a reorganizat sectorul petrolier, desemnând Petrotrans ca operator licențiat, dar fără a-i atribui oficial concesiunea. Această situație a împiedicat compania să-și continue activitatea. În august același an, activitatea Petrotrans a fost oficial întrerupt, însă fără o decizie formală de închidere.
În 2007, compania a intrat în faliment, fiind lipsite de angajați și cu rețeaua fizic distrusă. În 2012, Curtea Supremă a condamnat 34 de polițiști și 2 jandarmi pentru complicitate la furt, în anchete legate de aceste furturi din conducte.
Procedura de lichidare și blocaje
După declararea falimentului, procesul a durat 12 ani, în timpul căruia lichidatorul a recuperat 7,3 milioane de lei din vânzarea de vehicule, vagoane cisternă, conducte dezafectate și terenuri, frecvent scoase la licitație cu prețuri cu peste 60% mai mici decât evaluarea inițială. În 2019, lichidatorul a depus raportul final și a solicitat închiderea procedurii de faliment. În schimb, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului s-a opus, având de recuperat doar 6.959 de lei, reprezentând 0,0021% din creanțe.
Propuneri pentru gestionarea activelor
Vicepremierul Gheorghiu a anunțat că va propune un memorandum pentru reorganizarea a 22 de companii de stat în șase categorii, unele vizând lichidarea ordonată pentru maximizarea valorii reziduale și respectarea calendarului de faliment. Printre acestea se află Electrocentrale Group, CFR Marfă, Rofersped, CFR IRLU, SAAF, SFT-CFR și SNCFR-RA.
În cazul Petrotrans, planul vizează o lichidare cu termene clare, pentru a maximiza valorile rămase și a aduce finalizarea procesului într-un cadru legal precis.














