O artistă rusă cu carieră internațională explică impactul războiului și discriminarea în Rusia
Lilia Zilberstein, pianistă de renume mondial, a vorbit despre condițiile din Rusia, restricțiile impuse pentru exprimarea opiniei și efectele războiului început de Vladamir Putin asupra vieții personale și profesionale. Într-un interviu pentru HotNews, ea a descris modul în care regimul restricționează libertatea de exprimare și a detaliat deciziile ce au marcat exilul său din Rusia.
Restricții severe pentru exprimare în Rusia
Artista afirmă că, în Rusia, orice expresie în opoziție cu războiul sau cu regimul poate duce la încarcerare. „Dacă spui un singur cuvânt, dacă vii cu o bucată de hârtie pe care scrie «fără război», ajungi la închisoare,” spune Zilberstein. Ea menționează că, dacă aduce la evenimente publice o carte precum „Război și pace”, aduce riscul de a fi arestată.
Contextul și discriminarea în forma sa inițială
Zilberstein povestește cum, în anii tineri, a fost supusă discriminării din cauza originii evreiești. La finalizarea școlii Gnesin, a fost informată că nu va fi admisă la Conservator din cauza unei restricții nescrise asupra studenților evrei, doar 5% având dreptul de a fi admiși. Înainte de adevărata emigratie, a avut dificultăți în obținerea permisiunii de a ieși din țară pentru a participa la concursuri internaționale, fiind supusă unui proces selectiv sever.
Decizia de a pleca și călătoria spre un nou început
Ea a explicat că, în 1987, după câștigarea Concursului Busoni, a primit aprobarea de a pleca în Italia, fapt care a reprezentat o gură de aer proaspăt în condițiile sistemului sovietic. În 1990, a emigrat în Germania, rămânând acolo după nașterea fiului său, motivată inițial de problemele legate de sistemul medical sovietic. Contractul cu Deutsche Grammophon a facilitat obținerea unei vize pe termen nelimitat și stabilirea definitivă în Germania.
Sentimentul de rușine față de războiul din Ucraina
Zilberstein exprimă clar regretul față de războiul declanșat de Rusia. Ea afirmă că se simte rușinată de situație și povestește despre suferința sa personală, legată de realitatea brutală din țară. Mărturisește că, începând cu 24 februarie 2022, zilele au fost marcate de știri sumbre, privind atacuri asupra civililor, inclusiv bebeluși, și distrugerea infrastructurii.
Controlul asupra libertății de exprimare și frica de a vorbi
Artistă spune că în Rusia, pentru orice verb sau gest de opoziție față de război, riscă închisoarea. Chiar și purtarea unei hârtii albe sau a unei cărți precum „Război și pace” poate duce la pedeapsă de până la 10, 17 sau 25 de ani de închisoare. Legea și practicile autoritare împiedică orice exprimare deschisă, iar oamenii preferă să tacă în privat.
Implicații în repertoriul muzical și poziția în fața regimului
Războiul a influențat și opțiunile artistice. Zilberstein a decis să nu mai interpreteze lucrarea „Clopotele de Paște” de Rahmaninov, din cauza legăturii cu Biserica Ortodoxă Rusă, care promovează sprijin pentru conflict. Ea vede această biserică ca fiind folosită ca instrument al unei politici de război, ceea ce o determină să se exprime ca formă de rezistență artistică.
Origini și începuturile carierei
Născută la Moscova, în 1961, ea a urmat școala de muzică Gnesin, fiind atrasă de pian încă de la vârsta de cinci ani. Motivul pentru alegerea pianului a fost lipsa posibilității de a cumpăra un violoncel. În copilărie, a fost aproape de cântări și a avut ocazia să colaboreze cu profesori și colegi, inclusiv la experimente de acompaniament.
Discriminare și obstacole în cariera muzicală
Cariera ei a fost marcată de discriminare rasială, dar a câștigat prestigiosul Concurs Internațional de Pian „Ferruccio Busoni” în 1987. În ciuda dificultăților, a reușit să-și construiască o carieră ce a inclus colaborări cu orchestre precum Orchestra Simfonică din Chicago, Orchestra Ceaikovski din Moscova, London Symphony Orchestra și Orchestrele Scala din Milano, fiind considerată una dintre cele mai remarcabile pianești ale generației sale.
Contextul personal și familia muzicală
Este mama a doi fii, ambii pianiști, pe care îi acompaniază în interpretări. În copilărie, admira familia de muzicieni, și-a petrecut timpul cu părinți și colegi, fiind pasionată de muzică încă de mică. Actual, se bucură de prezența celor doi fii în turnee și recitaluri comune.
Artista adresează un apel la conștientizare și dublu standard în opinia publică, dar afirmă că, pentru ea, actul de a cânta sau a nu interpreta anumite lucrări devine o manifestare de protest și rezistență împotriva unor practici nepotrivite ale regimului rus.
