Legea privind gestionarea populației de urși din România, supusă reexaminării, vizează protejarea vieții și integrității persoanelor, precum și reducerea conflictelor generate de ursi. Instituirea unui mecanism eficient, aplicabil în teren și verificabil de autorități, este considerată esențială pentru atingerea acestor obiective.
Obiectivul legislativ și preocupări legate de aplicabilitate
Legea urmărește reducerea conflictelor cu urșii, fiind necesar un mecanism operational, verificabil și compatibil cu protejarea strictă a speciei. În forma transmisă spre promulgare, anumite soluții nu oferă garanțiile operaționale suficiente pentru a asigura un echilibru între protecție și reducerea riscurilor pentru comunități.
Aprecieri despre repartizarea recoltărilor și prioritizarea vizată
Repartizarea exemplarelor pe fonduri cinegetice nu indică, în mod automat, care animale trebuie vizate pentru reducerea conflictelor. Recoltarea trebuie să fie orientată către exemplarele habituate, cu comportament conflictual, sau cele repetat observate în zonele locuite. Alegerea trebuie fundamentată pe date locale și pe analiza alternativelor neletale rezonabile.
Poziția privind cotele de recoltare și nivelurile de prevenție pentru 2026 și 2027
Președintele solicită reanalizarea cotelor stabilite pentru anii 2026 și 2027, considerând că acestea nu trebuie să fie obligatorii sau orientate după valoarea trofeului. Pentru 2026, legea prevede o cotă de 859 de exemplare de urs brun și o intervenție pentru 110 exemplare. În 2027, același nivel de prevenție și repartizare urmează să fie aplicate, fără evaluare intermediară a situației populației.
Necesarul unui sistem real-time de monitorizare
Legea aprobă un plafon național și repartizarea pe 528 de fonduri cinegetice, însă nu stabilește un mecanism pentru monitorizarea în timp real a recoltărilor. Se recomandă implementarea unui registru electronic național, administrat de autoritatea pentru protecția mediului, pentru înregistrarea fiecărei recoltări. Acesta ar trebui să genereze identificator unic pentru exemplare și să includă date despre fondul cinegetic, data, locul, motivul recoltării, identitatea responsabili, sexul, vârsta estimată și documentație foto-video.
Procedura de înregistrare și responsabilități
Înregistrarea exemplarelor trebuie realizată înainte de transportul acestora. Sistemul ar trebui să blocheze automat recoltările după atingerea cotei alocate și să notifice autoritățile. Legea trebuie să stabilească clar obligațiile de raportare, termenele, responsabilitățile pentru raportări inexacte și consecințele depășirii cotei, precum și publicarea periodică a datelor agregate.
Reformularea interdicției privind femelele cu pui
Formularea interdicției de vânătoare a femelelor însoțite de pui este considerată insuficientă. Se evidențiază dificultățile în determinarea vârstei exacte a puiilor, datorită variațiilor morfologice, nutriției, sezonului și habitatului. Metodele pentru o estimare precisă, precum măsurători sau analize DNA, nu sunt aplicabile în momentul deciziei de vânătoare, fiind incompatibile cu cerința de rapiditate.
Legea reexaminată necesită clarificări și ajustări pentru a asigura aplicabilitatea și eficiența măsurilor propuse.
