Iranii și-au intensificat solidaritatea feminină, fiind considerată de unii experți cea mai dificil de controlat expresie a sistemelor patriarhale, conform declarațiilor regizorului iranian Armin Etemadi. Acesta va participa pe 14 iunie la București, în cadrul festivalului *Films of Iran Experience*, unde vor fi proiectate trei din filmele sale: *Fading Dream*, *The Woman Who Laughs* și *Prehistoric*.
Solidaritatea femeilor din Iran, o schimbare majoră
Etemadi atribuie unele dintre cele mai importante evoluții din societatea iraniană unei întăriri a solidarității dintre femei. El afirmă că această forță colectivă riscă să fie dificil de inflențat de către structurile patriarhale. Filmele sale, care explorează condiția femeilor în Iran, reflectă această conexiune și schimbare socială.
Istorii personale și temeri ale adolescentelor iraniene
Regizorul remarcă că tinerile de astăzi au o claritate mai mare despre dorințele și limitările lor comparativ cu generațiile anterioare. Ei au moștenit speranțe și temeri, însă acum filtrează și decid ce merită păstrat din tradițiile familiei și societății.
O temă centrală în conversație este dorința adesea exprimată prin cântecul „Baraye” al lui Shervin Hajipour, cu versul „Pentru o viață normală”. Fetele iraniene își doresc libertatea de a lua decizii pentru propriul viitor și încercarea de a trăi fără restricții imposibil de controlat de alții. Cea mai mare frică pentru ele este ca aceste aspirații să nu le fie acceptate.
Schimbări în percepția feminină în Iran
Etemadi observă o diferență esențială între generațiile feminine: tinerelor li s-a transmis un curaj mai mare, o capacitate de a contestă structurile permanente ale societății patriarhale. Solidaritatea între femei, o realitate tot mai vizibilă, se manifestă în modul în care se susțin reciproc și refuză rivalitățile din trecut.
Cinematografia recentă prezintă tot mai mult povești despre femei care își găsesc vocea, își urmează visurile și devin independente, depășind limitele impuse de societate. În acest context, regizorul subliniază rolul semnificativ al solidarității și al luptei comune pentru viitorul lor.
Percepția internațională și complexitatea femeilor iraniene
Mulți europeni și români văd femeile iraniene exclusiv prin prisma opresiunii. Etemadi consideră această imagine reductivă, deoarece femeile din Iran demonstrează o creativitate, umor și reziliență incredibile. Ele continuă să creeze și să se reinventeze în condiții dificile, alegând în mod conștient să trăiască și să iubească.
El recunoaște că această perseverență și vitalitate sunt adesea ignorate în reprezentările internaționale, considerând că presa și festivalurile au alimentat o imagine unidimensională a femeilor iraniene ca victime.
Provocări în industria artistică feminină din Iran
Regizorul povestește despre obstacolele întâlnite de femeile din domeniul artistic, precum cazul unei actrițe care, după ce a devenit mamă, nu a mai primit oferte de la regizori de sex masculin. Influențele sociale și rolurile tradiționale împiedică uneori carierele femeilor în artă, complicând și dificultățile artistice inerente.
Unele dezamăgiri ale femeilor din industrie provin nu doar din conservatorism, ci și din așteptări nerealiste ale unor persoane care pretind un spectru progresist, dar se comportă diferit în practică.
Expresia indirectă și rezistența artistică
Femeile iraniene au dezvoltat modalități de exprimare artistică indirectă, simbolică, din cauza restricțiilor din societate. Aceste forme de artă permit transmiterea de mesaje complexe și de subînțelesuri, fiind o manifestare de rezistență și creativitate.
Sloganele precum „Femeie, Viață, Libertate” exemplifică cum gesturile de suferință se pot transforma în simboluri de speranță și forță colectivă.
Teme universale în filmele despre femei
Cele trei filme proiectate la București abordează speranța de a-ți găsi propria voce, de a urma visele și de a scăpa de așteptările societății. Tema libertății este considerată universală — cea mai importantă fiind continuarea poveștii personale, nu repetarea trecutului.
Regizorul afirmă că a vedea femeile ca agenți ai libertății evidențiază că, indiferent de țară, ele continuă o tradiție de luptă pentru autonomia și exprimarea proprie, moștenită din generații anterioare.
Reflecții asupra libertății și a perspectivelor masculine
Etemadi precizează că libertatea nu înseamnă doar încălcarea regulilor exterioare, ci și depășirea constrângerilor interioare. Ascultarea poveștilor feminine i-a arătat că libertatea în realitate implică recunoașterea propriilor valori și exprimarea lor.
El explică dificultățile bărbaților în înțelegerea vieții femeilor, deoarece aceștia rămân observatori și nu trăiesc experiența direct. Colaborarea cu co-scenariste îi este o metodă de a depăși această distanță.
Viziunea asupra schimbării și a viitorului
Regizorul consideră că femeile iraniene încep să-și recupereze vocea, proces ce include doliu, înțelegere și confruntare cu trecutul. Această recuperare reprezintă o etapă în direcția libertății autentice și a autoexprimării.
Filmele sale pot fi urmărite pe 14 iunie la Cinema Muzeul Țăranului, cu sesiune Q&A după proiecție, programul complet fiind disponibil pe Eventbook.