Românul Teodor Ajder, născut la Chișinău și stabilit în prezent la Varșovia, a discutat despre experiența sa ca expatriat în Polonia, despre percepția polonezilor față de români și despre diferențele dintre cele două țări din perspectiva social-economică și culturală. Ajder, cu studii și doctorat în Japonia, editează la Varșovia anualul „Mămăliga de Varșovia”. Înainte de deplasarea sa în Laos, el a oferit o serie de opinii și remărci despre viața și relația sa cu România și Polonia, dar și despre modul în care cei din țara sa de origine sunt percepuți în Polonia.
De la Yokohama la Varșovia
Ajder povestește că a ajuns în Polonia după ce a fost invitat la o nuntă poloneză, în timpul studiilor în Japonia. Colegii săi polonezi locuiau în același cămin, iar nunta le-a fost o ocazie de a se cunoaște. El a fost invitat și a cunoscut atunci viitoarea sa soție.
Reacția sa inițială la sosirea în Polonia a fost de fascinație față de stilul de viață european, dar și de ușoara disonanță vizuală legată de alfabetul latin și diacriticele poloneze, pe care nu le înțelegea la început. Ajder spune că, deși primii ani au fost surprize, acum citește și scrie fluent în limba poloneză.
Experiența cu statul polonez și integrarea
Invitat să vorbească despre sistemul administrativ polonez, Ajder afirmă că nu știe exact situația în România, dar că sistemul de emitere a actelor și serviciile din spitale din Polonia, în special în capitală, funcționează foarte bine, uneori mai bine decât în România. El menționează că, după nașterea fiului său, a fost mulțumit de personalul maternității și de durata concediului de maternitate, de un an, cu posibilitate de prelungire.
Un sfat pe care îl oferă unui român care ar veni în Polonia este să învețe limba poloneză din prima zi. El subliniază importanța cunoașterii limbii locale, arătând că poloneza reprezintă una dintre cele zece limbi în care se publică cele mai multe titluri, în special în domeniul științei. În Polonia, există numeroase evenimente culturale și literare, ceea ce face învățarea limbii valoasă pentru integrare.
Percepția polonezilor despre români
Ajder spune că, în general, polonezii au avut o percepție stereotipică despre români, considerând România ca o țară cu traditii orientale și etnii neobișnuite. Însă, prin cultură – în special literatură, teatru și film – multe prejudecăți au fost contracarate. El citează reportajul „Drumul spre Babadag”, premiat în Polonia, și filmul „Crulic – Drumul spre dincolo”, ca exemple de cultură care schimbă percepția.
De asemenea, Ajder menționează că multe opere literare din România au fost traduse în polonă datorită granturilor, dar că există încă mult de lucru în combaterea xenofobiei și rasismului. El observă, însă, că polonezii nu-l mai percep ca pe un român, ci ca pe un imigrant integrat, prezent frecvent în cercurile culturale, unde vorbește despre migrație și al șaptelea art.
Ce lipsește din România
Ajder menționează că îi lipsesc din România cărțile și revistele, fiind dificil să găsească publicații românești trimise în Polonia, deși este parte a UE. Refuză să precizeze ce n-ar lua cu el înapoi dacă s-ar întoarce, însă evidențiază că, din punct de vedere politic, majoritatea polonezilor votează cu partide de dreapta și centru-dreapta, aspect pe care îl consideră deprimant.
Diferențe între Polonia și România după 1989
Ajder remarcă că, după 1989, Polonia s-a distins în mod diferit față de România. România a plecat de la zero, fără datorii externe și cu o populație mai mică, în timp ce Polonia avea datorii care i-au fost iertate și o populație mai mare. El regretă că lucrările de economie și istoria recentă din România nu sunt traduse suficient în poloneză, citând autori precum Cornel Ban și Rafał Woś.
Relația polonezilor cu istoria și simbolurile naționale
Polonezii sunt, afirmă Ajder, destul de autocritici față de problemele lor, iubesc țara și simbolurile naționale, dar cu măsură. Pe teritoriul țării lor au existat lagăre de exterminare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar traumele și discuțiile despre război continuă și în prezent. Steagul și-l sărbătoresc și îl folosesc în arta vizuală, dar uneori este luat și în derâdere.
Naționala Poloniei și percepția publicului
El menționează că polonezii își iubesc echipa națională, chiar dacă rezultatele nu sunt întotdeauna cele așteptate, iar meciurile de pe Stadionul Național sunt spectaculoase, cu suporterii extrem de entuziaști. În presa poloneză, echipa națională este adesea subiect de caricaturi, iar un episod din banda desenată „Likwidator” ilustrează, într-un mod ironic, înfrângerea Poloniei în meciul cu Moldova din preliminarii.
Meciul România – Polonia și experiența personală
Ajder naste posibilitatea vizionării meciului în Laos, în ciuda diferenței de fus orar și a lipsei anumitor platforme de streaming. În trecut, a făcut parte dintr-un grup de români, inclusiv un club al suporterilor polonezi, unde a jucat fotbal în meciuri amicale. În prezent, își exprimă sprijinul pentru echipa de fotbal a României.
Reflecții asupra revenirii în România
Optând pentru o abordare pragmatică, Ajder afirmă că, dacă s-ar decide vreodată să se întoarcă, totul depinde de condiții. El spune că ar putea locui în România sau în alte țări precum Irak, Afganistan sau Haiti, în funcție de circumstanțe și oportunități.
Aceste opinii relevă perspectiva unui român stabilit de mulți ani în Polonia, care consideră sistemul și cultura poloneză într-un mod critic, dar realist, și care fiind departe de țara natală, păstrează o conexiune profundă cu experiența sa de emigrant.
