Rusia înregistrează o încetinire semnificativă a avansului militar pe frontul din Ucraina, pierderi teritoriale și probleme interne în capacitatea operațională, conform unei analize recente a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW). În același timp, acțiunile Moscovei par să fie susținute de tactici care „cosmetizează” succesele și de probleme în utilizarea efectivă a echipamentelor militare.
Trendul pe teren: pierdere de teritoriu și încetinirea avansului
Datele indică o scădere continuă a vitezei de înaintare a trupelor ruse. În primele trei luni ale anului 2026, această viteze a scăzut la o medie de 2,9 km pătrați pe zi, față de 9,76 km pătrați în aceeași perioadă din 2025. Conform ISW, în aprilie 2026, forțele ruse au pierdut controlul asupra a 116 km pătrați pe front, o premieră după incursiunea armatei ucrainene în regiunea rusă Kursk din august 2024.
Rezultatele pe termen lung arată o reducere a teritoriului captura: în ultimele șase luni, Rusia a controlat aproximativ 1.443 km pătrați, față de 2.368 km pătrați în aceeași perioadă a anului anterior. În total, în ultimul semestru, avansul Rusiei a fost de 1.716 km pătrați, în comparație cu 2.368 km pătrați în cele 12 luni anterioare.
Motivul încetinirii și dificultățile operaționale
Analiștii atribuie această încetinire factorilor multipli. Continui contraofensive ucrainene, atacurilor de rază medie, blocării utilizării terminalelor Starlink în Ucraina din februarie 2026 și restricțiilor impuse de Kremlin asupra aplicației Telegram au afectat coordonarea și mobilitatea trupelor ruse.
Noroiul a fost menționat ca un factor limitativ, întrucât îngreunează deplasarea blindatelor și reduce mobilitatea pe front. Existența acestei probleme nu exclude un posibil reluare a ritmului de avansare în condiții favorabile, cum ar fi uscarea terenului, fenomen observat în anii precedenți în lunile mai-iunie.
Strategii de prezentare a succesului și controversele privind controlul teritoriului
Potrivit ISW, Rusia utilizează o tactică de a revendica reușite pe câmpul de luptă prin infiltrări și controale parțiale. Trupele Moscovei pătrund în zone disputate și reclamă cuceriri fără a avea control deplin asupra terenului, creând impresia de avans continuu.
Estimările oficiale indică o ocupare sau infiltrare de 1.716 km pătrați în ultimele șase luni, deși controlul efectiv asupra teritoriului este de doar 1.443 km pătrați. Diferența de teren rămâne în zonele numite „gri”, unde controlul este instabil sau inexistent, și reprezintă principalele zone în care se intensifică activitatea rusă.
Provocări din partea aviației ruse și limitări tehnice
Campania aeriană rusă se confruntă cu dificultăți majore. Deși se vorbește despre utilizarea combinată a două tipuri de bombe ghidate pe avioane Suhoi Su-34, criticii militari ruși subliniază lipsa de resurse și de personal pentru menținerea și utilizarea eficientă a acestor capacități.
Dificultățile sunt cauzate de lipsa de avioane suficiente și de personal pentru mentenanță. Inginerii sunt trimiși pe front ca infanteri sau ocupați cu protejarea aerodromurilor, reducând eficiența operațiunilor aeriene.
Un blogger militar afiliat Kremlinului a semnalat că forțele ruse riscă să nu poată profita pe deplin de potențialul creșters în bombardament, din cauza unei gestionări ineficiente a atacurilor și a risipirii muniției pe ținte minore, precum subsolurile pentru soldați izolați.
Un alt reprezentant al bloggerilor militari a semnalat schimbări frecvente ale seturilor de ținte, ceea ce afectează planificarea și obiectivele inițiale ale misiunilor aeriene.
[Reprezentanții ruși nu au furnizat date oficiale despre numărul specific de bombe ghidate utilizate sau despre numărul de avioane operaționale active.]
În concluzie, situația actuală indică o reducere a ritmului de avans al Rusiei în Ucraina, dificultăți operaționale și o strategie care cel mai probabil are la bază revendicarea succesului prin infiltrări și raportări selective.