Un autoturism abandonat poate crea probleme pentru locatarii unui bloc, însă legea stabilește diferențe clare între un vehicul nefolosit și unul abandonat. Procedura de ridicare pornește doar dacă există indicii clare că mașina respectivă nu mai respectă condițiile legale pentru circulație sau se află pe terenuri publice sau private ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale.
Când este considerată o mașină abandonată
Legea nr. 421/2002 reglementează situațiile vehiculelor abandonate, aplicându-se pe terenurile aflate în domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale. În forma actualizată, un vehicul considerat abandonat este acela aflat pe astfel de terenuri cel puțin șase luni, dacă proprietarul sau deținătorul legal este cunoscut și există indicii că nu mai respectă condițiile legale pentru circulație.
Durata de șase luni reprezintă un element integral în stabilirea abandonului, însă nu este singurul criteriu. O mașină parcată în fața unui bloc și nefolosită, fără alte indicii, nu poate fi automat declarată abandonată, explică normele metodologice aprobate prin HG nr. 152/2023.
Printre indicii care pot duce la declararea vehiculului ca fiind abandonat se numără uzura excesivă, lipsa unor componente, radierea din circulație, lipsa asigurării obligatorii sau expirarea inspecției tehnice periodice.
Procedura de ridicare a vehiculului
Atunci când există indicii că un vehicul ar putea fi abandonat, agenții constatatori din cadrul autorității locale, împuterniciți de primar, pot întocmi un proces-verbal de constatare. Ulterior, poliția are până la 30 de zile pentru a verifica identitatea proprietarului sau a deținătorului legal.
Rezultatele cercetărilor atrag emiterea de către primar a unei dispoziții de declarare a vehiculului ca fiind abandonat. Mașina este apoi inventariată și expertizată, după care poate fi ridicată, transportată și depozitată într-un loc special destinat.
După ridicare, proprietarul trebuie să fie notificat și somat să își ia vehiculul din locul de depozitare. Comunicarea somației se face prin poștă și/sau curier rapid, cu confirmare de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul proprietarului.
Ce se întâmplă dacă proprietarul nu ridică mașina
Legea prevede un termen de cinci zile din momentul primirii somației pentru ca proprietarul să își ridice vehiculul de la locul de depozitare. Dacă somația nu este receptionată, aceasta poate fi comunicată și prin afișare la domiciliul sau sediul provenit al proprietarului.
Dacă, în termen de 10 zile de la comunicare, proprietarul nu răspunde sau nu îndeplinește condițiile, automobilul devine proprietatea unității administrativ-teritoriale. Dispoziția de preluare emite primarul, după care vehiculul poate fi valorificat prin vânzare sau predat unei entități de colectare și valorificare a deșeurilor.
Procedura specifică pentru vehiculele abandonate urmărește eliminarea riscului pe care îl pot reprezenta în spațiul public, fiind reglementată clar în legislație.
