Psihologii: cea mai tristă parte a bătrâneții e revelația despre prieteniți

0
1
psihologii-spun-ca-cea-mai-trista-parte-a-imbatranirii-nu-este-singuratatea,-ci-momentul-in-care-realizezi-ce-prietenii-erau-doar-din-obligatie
Psihologii spun că cea mai tristă parte a îmbătrânirii nu este singurătatea, ci momentul în care realizezi ce prietenii erau doar din obligație

Gradul de echilibru în relațiile sociale, în special în cele de prietenie, joacă un rol esențial în percepția satisfacției și a continuității acestora. Studiile arată că peste o treime dintre adulți se confruntă cu sentimentul de singurătate, iar problemele de socializare devin mai vizibile odată cu trecerea anilor.

Pierderea relațiilor fără o încheiere explicită

Schimbările în dinamica socială pot duce, uneori, la dispariția lentă a prieteniilor. În lipsa unei terțe părți care să oficializeze sfârșitul, aceste relații se stinge în tăcere. Adesea, oamenii nu conștientizează că prietenia s-a încheiat până când nu fac un efort conștient să o reanime.

Potrivit psihologilor, aceste dispariții fără o încheiere clară devin mai pronunțate odată cu îmbătrânirea. Diferența de stil de viață, mutările, problemele de sănătate sau pensionarea reduc contactele spontane, evidențiind relațiile reciproce și cele păstrate doar prin efortul unei singure persoane.

Impactul izolării sociale asupra adulților vârstnici

Un raport al National Academies din SUA indică faptul că aproximativ 24% dintre persoanele peste 65 de ani sunt considerate izolate social. Mai mult, 43% dintre adulții de peste 60 de ani raportează că se confruntă cu sentimentul de singurătate.

Experții subliniază că singurătatea nu este neapărat legată de lipsa companiei fizice, ci mai degrabă de dezechilibrul între relațiile dorite și cele existente.

Conceptul de „equity theory” în relațiile sociale

Teoria echității susține că oamenii au o stare de bine atunci când schimburile emoționale dintr-o relație sunt percepute ca fiind echilibrate în timp. În prietenii însă, anumite sarcini rămân mai puțin vizibile.

De exemplu, persistența în a-și aminti zilele de naștere, a întreba „ești bine?”, sau de a organiza întâlniri, poate fi realizată de o singură persoană fără o recunoaștere clară a efortului depus.

Discrepanțele în percepția apropierii în prietenii

Cercetările de la MIT au arătat că doar aproximativ 53% dintre prietenii sunt reciproci, adică ambele părți consideră că sunt apropiate în același grad.

Restul, comparativ, constată că relația e dezechilibrată, unul fiind mai implicat decât celălalt. Acest lucru nu indică neapărat intenții negative, ci mai degrabă schimbări în priorități sau obișnuința ca celălalt să caute conexiunea fără a conștientiza dezechilibrul creat.

Repercusiuni ale dezechilibrului pe termen lung

Pe măsură ce cercurile sociale se restrâng odată cu vârsta, timpul investit emoțional devine mai valoros decât numărul de contacte. Descoperirea dezechilibrului în prietenii poate fi dureroasă, mai ales în contextul în care relațiile devin mai fragile și mai sensibile la subtilități.

Studiile afirmă că această diferență de percepție afectează în mod direct capacitatea de menținere a relațiilor apropiate și poate contribui la sentimentul de singurătate în rândul adulților mai în vârstă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.