România, 27 martie 2023 – Aproximativ 90% dintre oameni preferă utilizarea mâinii drepte în activitățile zilnice, o preferință exclusivă în rândul speciei umane, ce nu are egal printre primate. O nouă cercetare condusă de oamen de știință de la Universitatea Oxford sugerează că această dominanță a mâinii drepte s-ar fi format în urma unor evoluții specifice, precum mersul pe două picioare și dezvoltarea creierului.
Rezultatele studiului comparativ
Echipa de cercetare a analizat date din 2.025 de maimuțe și antropoide, reprezentând 41 de specii de primate. Studiul a urmărit să testeze mai multe ipoteze despre originea preferinței pentru o anumită mână, luând în considerare factori precum folosirea uneltelor, dieta, habitatul, dimensiunea corpului, structura socială, mărimea creierului și tiparele de mișcare.
Inițial, oamenii s-au evidențiat ca fiind excepții, cu un procent foarte mare de dreptaci față de celelalte primate. Însă această diferență a devenit mai puțin relevantă atunci când cercetătorii au inclus în model doi indicatori principali: dimensiunea creierului și raportul dintre lungimea brațelor și lungimile picioarelor, utilizat pentru a evalua adaptarea la mersul biped.
După adăugarea acestor doi factori, diferențele între oameni și alte primate s-au diminuat, sugerând că evoluția pentru mersul vertical și mărirea creierului au avut un rol important în accentuarea preferinței pentru mâna dreaptă.
Impactul mersului pe două picioare asupra rolului mâinilor
Mersul pe două picioare a mutat funcția principală a membrelor inferioare către deplasare, eliberând mâinile de această responsabilitate. În cazul primatelor care se deplasează și folosesc membrele superioare pentru mișcare, mâinile sunt implicate direct în cățărare și alte activități.
Pentru strămoșii umani, trecerea la mersul biped a permis ca mâinile să fie folosite pentru manipularea obiectelor, construcția uneltelor, interacțiuni sociale și alte activități zilnice. Cercetătorii consideră că această schimbare a generat presiuni evolutive pentru dezvoltarea preferinței pentru o anumită mână, mai ales dacă aceasta avea și sprijin în creșterea dimensiunii creierului.
Procesul evolutiv s-a desfășurat în două etape. Prima a fost eliberarea mâinilor odată cu mersul vertical, favorizând utilizarea asimetrică a membrelor superioare. A doua etapă a fost dezvoltarea creierului, care a consolidat și răspândit preferința pentru mâna dreaptă.
Traiectoria preferinței pentru mâna dreaptă de-a lungul evoluției
Speciile timpurii, precum Ardipithecus și Australopithecus, ar fi avut o preferință modestă pentru mâna dreaptă, similară cu ce se observă în prezent la alte primate mari. În schimb, speciile precum Homo ergaster, Homo erectus și Neanderthalienii au manifestat o preferință tot mai puternică pentru mâna dreaptă, evoluție care a culminat cu dominanța extensivă în Homo sapiens.
Exemplul Homo floresiensis, cunoscut sub numele de „hobbitul” pentru talia sa mică, susține această teorie. Cercetările au indicat o preferință mai slabă pentru mâna dreaptă, fapt explicat prin dimensiunea relativ mică a creierului și adaptările pentru mersul pe picioare și deplasarea în copaci.
Modelul sugerează că această trăsătură nu depinde de un singur factor, ci de combinația între corp, creier și stilul de deplasare. O specie cu un creier mai mic și mai puțin specializată pentru mers biped nu ar realiza o preferință atât de clară pentru mâna dreaptă ca în cazul Homo sapiens.
Studiul nu oferă explicații definitive referitoare la motivul pentru care stângăcia a persistat și la faptul că dreptacii au devenit atât de dominant, în timp ce stângacii au rămas în minoritate. Posibilele motive includ avantajele rare oferite de stângăcie în anumite contexte, diversitatea biologică și influențele culturale și genetice încă neclare.
Cercetătorii intenționează să analizeze dacă modelele laterale observate la alte animale, precum papagalii și cangurii, reflectă evoluții mai complexe.
Noul studiu face legătura între preferința pentru mâna dreaptă și momentul în care strămoșii umani s-au ridicat în picioare și au început să utilizeze un creier tot mai mare pentru a interpreta lumea înconjurătoare.