Un submarin german scufundat în 1917, UC-30, continuă să influențeze mediul marin din Marea Nordului, fiind găsit recent încărcat cu substanțe toxice precum trinitrotoluenul (TNT). Descoperirea arată că epava, care s-a aflat pe fundul mării aproape un secol, reprezintă o sursă potențială de poluare chimică pentru ecosistemele în imediata apropiere.
Epava UC-30 și impactul asupra mediului marin
Submarinul UC-30 s-a scufundat în apropierea insulei daneze Rømø, după ce a lovit o mină britanică pe 19 aprilie 1917. La acea vreme, nava transporta șase torpile și 18 mine. Toți cei 27 de membri ai echipajului au pierit în incident.
După aproape 100 de ani, în 2016, epava a fost identificată în cadrul proiectului North Sea Wrecks și apoi analizată recent de cercetători. Aceștia au colectat mostre de apă, sedimente, precum și organisme marine—midii și stele de mare—din jurul navei pentru a evalua impactul asupra mediului.
Analizele de laborator au evidențiat prezența trinitrotoluenului în apă, sedimente și în organisme marine, indicând faptul că această substanță provenea cel mai probabil din muniția și torpile transportate de UC-30. Remarcabil este faptul că urmele de TNT au fost detectate în multiple componente ale mediului, nu doar în zona imediat înconjurătoare.
Cercetătorii urmăresc să determine cât de extinsă poate fi contaminarea și ce efecte are asupra ecosistemului marin. Până acum, poluarea se pare că este localizată în proximitatea epavei, dar condițiile corozive din adâncuri pot accelera eliberarea substanțelor toxice în mediu.
Problema generalizată a epavelor și riscurile pe termen lung
UC-30 nu este un caz izolat. Conform unui raport al Agenției Daneze pentru Protecția Mediului, în apele teritoriale ale Danemarcei sunt înregistrate 10.127 de epave. Aproximativ 15% dintre acestea datează din perioadele celor două războaie mondiale și pot conține muniție neexplodată, periclitând mediul marin.
Degradarea în timp a acestor structuri poate permite eliberarea de substanțe periculoase în apă și sedimente, reprezentând astfel o problemă de mediu cu implicații pe termen lung. Specialiștii subliniază riscul ca muniția sau alte materiale chimice rămase în epave să se deterioreze, contaminând ecosistemele marine din zonă.
Deocamdată, pe fondul condițiilor naturale și corozive, concentrațiile de substanțe toxice păstrează o dispersie relativ localizată, dar potențialul pentru o extindere a poluării este menținut dacă structurile epavelor continuă să se degradeze în absența măsurilor de siguranță.
Până în prezent, nu există date concrete despre efectele exacte ale contaminării asupra populației marine sau asupra sănătății umane, însă riscul de eliberare a substanțelor periculoase rămâne o problemă de control și monitorizare pe termen lung.
În plus, numărul mare de epave situate în apele Danemarcei evidențiază o problemă de gestionare a riscurilor generate de rămășițele de război care pot deveni surse de poluare chimică sau de explozivi neexplodați.
