Situatia în care rămâi fără furnizor de energie electrică sau de gaze naturale poate părea, la prima vedere, alarmantă. Contractul expiră, furnizorul dă faliment sau își pierde licența, iar întrebarea firescă este dacă riști să stai în întuneric sau să nu ai încălzire. În realitate, legislația din România prevede un mecanism de siguranță care funcționează automat pentru consumatorii casnici: intervenția furnizorului de ultimă instanță, cunoscut sub acronimul FUI.
Acest mecanism este conceput ca o „plasă de siguranță” și are rolul de a garanta continuitatea alimentării cu energie, fără ca persoana afectată să fie nevoită să întreprindă demersuri urgente sau să semneze un contract nou pe loc.
Ce reprezintă furnizorul de ultimă instanță și când intervine
Furnizorul de ultimă instanță este o companie desemnată de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) pentru a prelua automat clienții care rămân fără furnizor din motive independente de voința lor. Acest lucru se întâmplă, în general, când furnizorul inițial intră în insolvență, își pierde licența sau încetează contractul, neputând asigura livrarea energiei.
Pentru consumatorii casnici, preluarea de către FUI este automată și nu necesită semnarea unui nou contract. Data preluării coincide cu data încetării contractului anterior, astfel încât alimentarea să nu fie întreruptă nici măcar temporar. FUI are obligația de a asigura furnizarea de energie sau de gaze naturale pentru o perioadă de până la 12 luni, timp în care consumatorul poate alege un alt furnizor din piața concurențială.
Ce se întâmplă concret dacă rămâi fără furnizor de gaze naturale
În cazul gazelor naturale, consumatorii casnici cu un nivel redus al consumului anual sunt preluați automat de furnizorul de ultimă instanță desemnat pentru zona respectivă. Preluarea se face chiar de în ziua în care se încheie contractul anterior, iar furnizarea este asigurată pentru cel puțin 12 luni.
Există însă și situații în care această preluare automată nu se aplică. De exemplu, dacă proprietarul declară că nu mai dorește consumul de gaze la acel locaș, dacă imobilul este deja deconectat pentru neplată sau dacă titularul a fost șters din evidențele fiscale. În astfel de cazuri, în lipsa unui contract valabil, operatorul poate opri alimentarea.
Un aspect important pentru consumatori este prețul. În anumite perioade, statul a impus limite maxime pentru prețul final al gazelor naturale facturate clienților casnici, inclusiv pentru cei preluați de FUI. Aceste măsuri au scopul de a limita impactul financiar în perioadele de tranziție.
Ce se întâmplă dacă rămâi fără furnizor de energie electrică
Procedura este similară și în cazul energiei electrice. Dacă furnizorul încetează contractul sau nu mai poate furniza, operatorul de rețea notifică situația, iar clientul casnic este preluat automat de furnizorul de ultimă instanță.
Și aici, preluarea se realizează fără semnarea unui nou contract. drepturile și obligațiile părților sunt reglementate printr-un acord-cadru, publicat de autoritatea de reglementare și de fiecare furnizor FUI. În scurt timp de la preluare, clientul trebuie să primească o informare ce include prețul aplicat, modul de facturare și, foarte important, dreptul de a alege oricând un alt furnizor concurențial.
După expirarea eventualelor perioade de plafonare, prețul energiei furnizate de FUI este calculat conform unei formule reglementate, care include costurile de achiziție, distribuție, tarifele de rețea și taxele impuse de lege.
Ce trebuie să faci ca simplu consumator
În cazul în care descoperi că furnizorul tău nu mai poate asigura livrări de energie, nu este nevoie de măsuri urgente. Alimentarea nu se oprește automat. Verifică informațiile primite de la FUI și utilizează perioada de până la 12 luni pentru a compara ofertele disponibile și încheia un contract avantajos.
Este important de știut că regimul de ultimă instanță este temporar. El te protejează de întreruperi, dar nu este destinat ca o soluție pe termen lung. Alegerea unui furnizor competitiv rămâne, în cele din urmă, cea mai eficientă metodă pentru a avea control asupra cheltuielilor și stabilitate.