Banii economisiți în timpul căsătoriei pot fi împărțiți la partaj, chiar dacă sunt în cont deschis doar pe numele unuia dintre soți, dacă regimul matrimonial și proveniența sumelor susțin această împărțire. Aceasta rezultă din legislația civilă și prevederile Codului civil, care clarifică modul în care bunurile și economiile sunt considerate comune sau proprii în contextul unui cuplu.
Numele de pe cont nu afectează drepturile soților asupra economiilor
Conturile bancare deschise pe numele unui singur soț nu limitează drepturile celuilalt la economii, dacă acestea provin din venituri sau bunuri comune. Este esențial ca verificarea regimului matrimonial și a provenienței sumelor să fie făcute pentru stabilirea drepturilor fiecărui soț.
Dacă toate economiile sunt păstrate într-un cont doar pe numele unuia dintre parteneri, drepturile celuilalt pot fi recunoscute în condițiile legii. Clauzele privind drepturile asupra acestor fonduri depind de regimul matrimonial și de proveniența banilor.
Regimul matrimonial și proveniența sumelor
Conform articolului 339 din Codul civil, bunurile dobândite în timpul comunității legale sunt considerate comune în devălmășie, indiferent dacă economiile sunt în conturi sau în alte forme. Articolul 341 stipulează că veniturile din muncă devenite scadente în timpul comunității sunt de asemenea considerate bunuri comune.
Poate fi astfel cazul salariilor intrate într-un cont personal și transferate într-un depozit pe numele soțului, acestea fiind evaluate în raport cu statutul lor de venit în cadrul comunității. Aceeași regulă se aplică și pentru conturile pe numele soției.
Diferența între drepturile de utilizare și drepturile asupra fondurilor
Dreptul de a utiliza un cont bancar nu echivalează cu drepturile asupra fondurilor economisite. Articolul 317 din Codul civil precizează că orice soț poate efectua operațiuni bancare și poate dispune de fonduri, dacă nu există o hotărâre judecătorească care să limiteze aceste drepturi după divorț.
Astfel, chiar dacă un cont este pe numele unuia dintre soți, fondurile pot fi utilizate sau transferate în mod independent, în condițiile legii.
Banii care pot rămâne ai exclusiv ai titularului
Proveniența banilor afecta dacă aceștia devin bunuri proprii sau comune. Sumele dobândite prin moștenire sau donație, cu excepția cazului în care se specifică expres că devin comune, rămân proprii (articolul 340 din Codul civil).
De asemenea, sumele care înlocuiesc un bun propriu, dacă sunt păstrate în bancă, păstrează caracterul de bun propriu, cu condiția ca proveniența lor să fie demonstrabilă. Banii depuși înainte de căsătorie nu devin automat comuni; însă, dacă în cont intră salarii și alte sume comune, documentele justificative ajută la delimitare.
Împărțirea economiilor în procesul de partaj
După încheierea comunității legale, bunurile și economiile sunt împărțite proporțional cu contribuția fiecăruia, conform articolului 357 din Codul civil. În cazul probării contribuției, se face o evaluare a aportului fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor.
Presupunerea inițială este de egalitate, dar unul dintre soți poate solicita o cotă mai mare dacă dovedește împrejurările. Legislația recunoaște și aportul muncii în gospodărie sau în creșterea copiilor ca formă de contribuție.
Pentru regimul separationist, bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân exclusiv ale titularului, iar bunurile dobândite ulterior în nume propriu nu cad în patrimoniul comun, conform articolului 360.
Documente relevante pentru stabilirea provenienței și partaj
Extrasele de cont, actele de moștenire, contractele de donație sau de vânzare sunt esențiale pentru a demonstra proveniența fondurilor. În cazul în care un cont conține atât bani proprii, cât și comun, istoricul operațiunilor, precum transferurile și salariile încasate, devine esențial pentru delimitare.
Calculul și împărțirea bunurilor se fac după verificarea documentelor, iar claritatea provenienței sumelor înregistrate face diferența în procesul de partaj.
Publicat 03.11.2026, la ora 20:25.
