CFR Marfă a depus oficial astăzi cererea de intrare în faliment, marcând finalul unei perioade de declin îndelungat cauzat de conflicte structurale și management defectuos. Decizia vine după ani de încercări eșuate de reformare și după o decizie a Comisiei Europene din 2020 privind recuperarea unui ajutor de stat ilegal de aproximativ 570 milioane euro.
Contextul economic și administrativ al CFR Marfă
CFR Marfă a fost construită pentru sectorul industrial al României, pentru a susține minerit, siderurgie și transporturi masive de materii prime în economia centralizată. Înainte de schimbările economice din ultimele decenii, compania avea un flux previzibil de clienți, fiind un transportator de stat pentru activități de interes strategic.
Cu timpul, transportul feroviar de marfă a devenit competitiv și orientat către cost și client. Operatorii privați au adaptat rapid acest trend, însă CFR Marfă a rămas cu un personal supradimensionat, active învechite și o pierdere de cotă de piață.
Problemele structurale și deciziile politice
În 2013, a fost făcută o încercare de privatizare, însă aceasta a eșuat, iar statul nu a mai întreprins reforme majore. În loc să se înfrunte problema, statul a preferat amânări: reeşalonări, neîncasări și anulări de datorii către alte companii de stat.
Decizia de a închide compania nu a fost niciodată oficial adoptată, iar statul a continuat să mențină CFR Marfă ca entitate în speranța păstrării infrastructurii și a locurilor de muncă, fără a defini clar misiunea publică versus activitatea comercială.
Decizia europeană și implicațiile legale
Investigația Comisiei Europene a început în 2017 și s-a finalizat în februarie 2020, când a fost constatată incompatibilitatea a aproximativ 570 milioane euro ajutor de stat acordat companiei. Aceasta trebuie recuperată, cu dobânzi acumulate, echivalentul în lei fiind peste 2,6 miliarde.
Până în prezent, autoritățile române nu au reușit să elimine complet conflictele legate de sprijinul financiar ilegal și de gestionarea activelor și pasivelor companiei.
Mecanismul concordatului preventiv și tranziția
În martie 2020, a fost deschisă procedura de concordat preventiv, un mecanism în două etape, cu control judiciar și acordul Comisiei Europene. Aceasta prevedea suspendarea executărilor și transferul activității viabile către un nou operator, Carpatica Feroviar, lăsând compania veche cu datoriile și activele neesențiale către faliment.
Obiectivul era salvarea funcției economice, nu a persoanei juridice CFR Marfă SA. Procedura avea ca scop recuperea ajutorului de stat și evitarea disponibilizărilor masive.
Negocieri și obstacole
Negocierile cu Comisia Europeană au durat cinci ani, până în 2025, și au fost marcate de obiecții din partea autorităților europene. Comisia a considerat că procesul a întârziat recuperarea ajutorului și au fost necesare multiple ajustări ale mecanismului.
Reformatrea s-a concentrat pe separarea activității viabile de cele neviabile, pentru a evita pierderi continue și ajutor de stat ilegal.
Necesitatea unui sector feroviar flexibil
Autoritățile române susțin că pentru economia, apărarea și reziliența logistică, este vital să aibă o capacitate feroviară națională. Scopul nu a fost niciodată dispariția transportului de marfă al statului, ci eliminarea mecanismului deficitar de ajutor de stat.
Reorganizarea vizată crearea unui operator feroviar comercial cu disciplină financiară și mandat clar pentru serviciile strategice, inclusiv pentru activitățile de apărare și transport în situații de criză.
Legea proprietății și responsabilitatea statului
Viceprim-ministrul Oana Gheorghiu a subliniat că statul încă are dificultăți în a defini clar diferența între misiunea publică și activitatea comercială a companiilor publice. Ea a avertizat că această confuzie duce la utilizarea ajutorului de stat ilegal și la imposibilitatea de a implementa reforme durabile.
Reforma „Buna Guvernanță a Întreprinderilor de Stat” a PNRR cere statului să demonstreze că separarea între misiunea publică și activitatea comercială poate fi operaționalizată și transparentă, pentru a evita reapariția pierderilor cronice și a ajutorului de stat mascat.
În final, depinde de deciziile politice să se stabilească clar rolul și responsabilitățile companiilor de stat, în contextul gestionării eficiente și legale a activelor și resurselor publice.