Crocodilienii au avut o prezență continuă pe Pământ de peste 240 de milioane de ani, supraviețuind chiar și impactului asteroidului care a dus la dispariția dinozaurilor acum 66 de milioane de ani, datorită unei combinații de factori, potrivit unui studiu recent. Cercetarea evidențiază în special tendința lor de a rămâne în regiuni cu climă caldă, în timp ce alte grupuri s-au diversificat și au cucerit zone variate.
Distribuția geografică și adaptabilitatea climatică
Studiul a analizat peste 7.000 de fosile și înregistrări geografice ale crocodilienilor de-a lungul istoriei. Cercetătorii au folosit un arbore evolutiv ce cuprinde peste 400 de specii dispărute și actuale, incluzând aligatori din Florida, crocodili marini din Australia, gaviali din India și caimani din Brazilia.
Ei au combinate aceste date cu 52 de reconstrucții paleoclimatice globale pentru a determina condițiile în care au trăit aceste reptile. Rezultatele au arătat că, în ciuda diversificării în alte grupuri, crocodilienii au rămas în zone cu climă caldă.
Pentru a explica această confirmare climatică, cercetătorii susțin că aceste reptile au preferat în permanență mediile favorabile, extinzându-se spre zone mai calde în perioadele de încălzire globală și retrăgându-se spre Ecuator în perioade mai reci.
Modelul de extindere și restrângere a habitatelor
Un exemplu este perioada de acum 50 de milioane de ani, când crocodilienii se aflau în regiuni la latitudini mari, inclusiv America de Nord, Europa și Antarctica. Acest model de extindere și restrângere a habitatelor favorabile, dat de fluctuațiile temperaturilor globale, a fost observat de cercetători.
Alfio Alessandro Chiarenza, paleontolog la University College London și principalul autor al studiului, afirmă că aceste reptile au urmărit în mare parte mediile climatice favorabile, adaptându-și arealul în funcție de schimbările globale.
Specii dispărute și diversitatea ecologică a crocodilienilor
Rudele crocodilienilor moderni includeau o diversitate mare de forme și nișe ecologice. Acestea includeau prădători terestri precum Fasolasuchus, care atingea 9 metri lungime, erbivore precum Simosuchus și Aetosaurus, și animale marine ca Mourasuchus și Metriorhynchus.
În timpul erei dinozaurilor, crocodilieni semiacvatici precum Deinosuchus, care putea ajunge la 12 metri, existau și ocupau nișe variate, fiind poate contracandidați ai Tyrannosaurus în ceea ce privește masa corporală. Astfel, diversitatea acestui grup a fost mult mai extinsă în trecut.
Rezistența la evenimente catastrofale și factorii de supraviețuire
Impactul asteroidului Chicxulub, care a avut loc la sfârșitul Cretacicului, și-a provocat dispariția a trei sferturi dintre speciile de pe planetă, inclusiv aproape toți dinozaurii. Crocodilienii au fost o excepție, continuând să existe după această catastrofă, datorită unor caracteristici fiziologice speciale, precum capacitatea de a intra în stări de latență.
Chiarenza explică că această capacitate de a reduce consumul de energie, precum și adaptabilitatea la condiții extreme, le-a permis să supraviețuiască perioadelor de secetă, frig extrem sau lipsă de hrană. Crocodilienii pot săpa vizuini sau se pot acoperi cu noroi, încetinindu-și ritmul cardiopulmonar pentru a reduce consumul de resurse.
Caracteristici fiziologice și avantajele lor evolutive
Un alt factor de diferențiere față de dinozauri îl constituie modul de reglare termică. Crocodilienii sunt animale cu sânge rece, ceea ce înseamnă un necesar metabolic mai redus, facilitând supraviețuirea în perioade de resurse reduse.
Recent, s-a sugerat că și anumite dinozauri, inclusiv Tyrannosaurus, ar fi avut sânge cald. Pentru crocodilieni, această adaptare metabolică reprezintă o evidentă avantaj în perioade de stres ecologic, fiind capabili să supraviețuiască perioade lungi fără hrănire, dacă mediul le permite.
Chiarenza subliniază că, deși aceste animale pot tolera perioade de înfometare, condițiile de mediu trebuie să rămână în limitele fiziologice ale speciei, altfel riscă să nu supraviețuiască.
Rezultatele studiului confirmă că permanența crocodilienilor în regiuni cu climă caldă a fost un factor major în capacitatea lor de a resista evenimentelor globale catastrofale.
