România înregistrează o creștere a numărului cuplurilor care aleg să locuiască împreună fără a se căsători, însă mulți dintre aceștia nu sunt conștienți de implicațiile juridice privind bunurile achiziționate în timpul relației. În lipsa unei căsătorii, partenerii necăsătoriți nu beneficiază de regimul juridic al comunității legale de bunuri, ceea ce înseamnă că împărțirea patrimoniului urmează reguli diferite față de cele aplicabile cuplurilor oficial căsătorite.
Bunurile nu se împart automat în mod egal
În cazul unei căsătorii, bunurile obținute în timpul mariajului sunt, de obicei, considerate bunuri comune și se împart conform regimului matrimonial aplicabil. În contrast, pentru cuplurile care nu sunt căsătorite și locuiesc împreună, simpla conviețuire nu creează un patrimoniu comun. Fiecare își păstrează proprietatea asupra bunurilor cumpărate în nume propriu. Astfel, un apartament cumpărat exclusiv pe numele unuia dintre parteneri rămâne proprietatea acestuia, chiar dacă cei doi au locuit împreună.
Exemplu concret: Dacă un apartament este achiziționat pe numele unei singure persoane, aceasta este considerată proprietarul legal, indiferent dacă a fost locuința comună a celor doi parteneri.
Când pot exista bunuri în coproprietate
Situația devine diferită în cazul în care ambii parteneri contribuie la cumpărarea unui bun și apar în actele de dobândire ca proprietari. În astfel de cazuri, bunul se află în coproprietate, fiecare deținând o cotă-parte definită în documentele legale. La despărțire, dacă nu se ajunge la un acord, poate fi solicitat partajul bunului.
Conform Codului civil, divizarea bunurilor în coproprietate se face, în general, în natură, proporțional cu cotă-parte fiecărui coproprietar. În cazul în care bunul nu poate fi împărțit fizic, acesta poate fi atribuit unuia dintre coproprietari cu plata unei sulte către celălalt sau poate fi vândut, iar prețul rezultat se împărțește conform cotelor stabilite.
Bunurile achiziționate doar pe numele unuia dintre parteneri
Există situații în care bunurile, precum apartamente, case sau autoturisme, sunt cumpărate exclusiv pe numele unui partener, însă celălalt a contribuit financiar la plata avansului, ratelor sau a investițiilor ulterioare.
Într-un astfel de caz, dreptul asupra bunului trebuie dovedit prin probe ale contribuției financiare realizate, precum transferurile bancare, chitanțele, contractele de împrumut, mesajele sau alte înscrisuri. În lipsa acestor dovezi, instanța nu va împărți automat bunul în două doar pe baza conviețuirii.
Deciziile de împărțire depind de probele administrate și de natura contribuției fiecărui partener, nu de simpla conviețuire sau de registrele oficiale.
Martorii și bunurile comune de uz casnic
Pentru mobilierul, electrocasnicele și alte bunuri de uz casnic achiziționate împreună, principiile sunt similare. Dacă există documente doveditoare, cum ar fi facturi sau contracte pe numele ambilor, aceste bunuri pot face obiectul unui partaj. În caz contrar, proprietatea este, de regulă, atribuită persoanei pe numele căreia au fost emise facturile.
Modalități de evitare a conflictelor legale
Experții recomandă partenerilor necăsătoriți, mai ales celor care fac investiții semnificative în comun, să stabilească clar drepturile de proprietate încă de la început. În cazul achiziției unui imobil, înscrierea ambilor în contractul de vânzare-cumpărare și în cartea funciară poate preveni eventuale litigii ulterioare.
Stabilirea în prealabil a drepturilor de proprietate și păstrarea documentelor justificative sunt măsuri simple, dar eficiente, pentru protejarea patrimoniului fiecăruia în cazul unei eventuale despărțiri.
