Românii economisesc în principal pentru siguranță și protecție financiară, dar procentul lor de economisire rămâne redus și variabil în funcție de regiune și nivel de educație. Studiul arată că doar 40% dintre respondenți reușesc să pună bani deoparte, majoritatea pentru situații neprevăzute, iar o treime dețin rezerve financiare pentru mai puțin de trei luni de cheltuieli în cazul pierderii venitului.
Comportamentul de economisire și motivele principale
Majoritatea românilor care economisesc pun deoparte sume moderate, în jur de 12% din venit, iar 86% economisesc pentru siguranță sau urgențe. Doar 13% economisesc pentru a-și crește averea sau pentru investiții. Bărbații economisesc, în medie, sume mai mari decât femeile.
Ceilalți respondenți mențin economiile în formă lichidă, în numerar sau în conturi bancare de economii. Peste 42% păstrează bani acasă, iar 60% folosesc produse bancare simple, precum conturile de economii sau depozitele. În plus, 29% dețin pensii private facultative, iar 26% investiții imobiliare. Fondurile mutuale sunt deținute de 17% dintre cei care economisesc.
Factorii influențați de contextul economic
Percepția de siguranță și teama de incertitudine conduc principalele motive pentru economisire. În condițiile unui venit stabil, discuția despre economisire este mai consistentă, însă dacă resursele sunt limitate, multe gospodării economisesc doar când se confruntă cu venituri suplimentare.
În privința disciplinelor financiare, 43% dintre respondenți declară că economisesc regulat, dar stabilitatea venitului joacă un rol crucial. Conform studiului, în următoarele 12 luni, o treime dintre aceștia anticipează că vor economisi mai puțin sau nu vor economisi deloc, din cauza inflației și creșterii costurilor de trai.
Pentru a economisi mai mult, majoritatea respondenților intend reduce cheltuielile pentru activități discreționare, precum ieșiri în oraș sau vacanțe. În cazul în care economisesc mai mult, aproape 56% dintre aceștia preferă să-și limiteze cheltuielile de consum.
Diferențe regionale, sociale și niveluri de educație
Economisirea este mai frecventă în București și marile orașe, la persoanele cu studii superioare și venituri mari. În mediul rural și în rândul categoriilor cu nivel educațional redus, procentul celor care economisesc este mai mic.
În ceea ce privește capacitatea de a face față perioadelor fără venituri, aproape o treime dintre respondenti nu au rezerve financiare pentru mai mult de trei luni. În timp ce 31% pot acoperi cheltuielile pentru 3-5 luni, doar 19% au economii suficiente pentru mai mult de un an.
Sisteme și forme de economisire preferate
Românii preferă forme simple și ușor accesibile de economisire: conturi de economii, depozite și numerar în casă. Printre activele preferate pentru protecția valorii banilor se află aurul și imobilele, menționate de respondenți în opțiuni pentru păstrarea valorii economiilor lor.
Investițiile în pensii private facultative sunt deținute de 29%, în timp ce 26% utilizează investiții imobiliare. Fondurile mutuale sunt preferate de 17%. Percepția generală este că activele tangibile sunt principalele opțiuni în fața inflației.
Percepția asupra economisirii și vulnerabilitățile
Deși 88% dintre respondenți consideră că sunt bine informați pentru deciziile financiare, 32% recunosc că au pierdut bani din cauza unor decizii evitabile. Aceasta indică o vulnerabilitate legată de lipsa de experiență sau de educație financiară adecvată.
Majoritatea respondenților, 74%, sunt preocupați de inflație, ceea ce influențează preferințele de economisire. În condițiile unui context de incertitudine economică, economia în România continuă să fie sub media europeană, cu o rată de economisire negativă de -1%, comparativ cu media UE de 15%.
“Economisirea în România este în mare măsură asociată cu protecția și reducerea anxietății financiare, nu cu o strategie de creștere pe termen lung,” a declarat Tania Chilin, Research Consultant.
Aceasta reflectă o tendință spre păstrarea lichidităților și active tangibile ca răspuns la volatilitatea percepută a mediului economic și la nivelul inegal de educație financiară.