Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a analizat dosarele de rețea R303384, aparținând lui Dan Șucu, actualul patron al clubului Rapid și fost ghid al Oficiului Național de Turism (ONT). Documentele, cuprinse în două volume, acoperă perioada iunie 1984 – noiembrie 1989 și includ peste 62 de file cu note informative, rapoarte și fișe personale. CNSAS a concluzionat în 2015 că Dan Șucu nu a fost declarat colaborator al Securității în sensul legii, deși relația cu serviciile s-a derulat în perioada comunistă.
Recrutarea și angajamentul de colaborare
Pe 16 august 1984, Dan Șucu, la vârsta de 21 de ani, a semnat un angajament cu Securitatea în care se angaja să nu divulge nimănui legătura sa cu organele de securitate și să sprijine organele prin informare cu toate datele și informațiile despre turiștii străini și activitatea sa de ghid.
În angajament, Șucu a acceptat să colecteze și să transmită informații despre vizitatori, reprezentanți ai firmelor turistice, ziariști sau colegi de la ONT, în interesul serviciului secret comunist.
Profilul și activitatea informatorului
Dosarele indică că Șucu a livrat minimum 58 de note informative în perioada iunie 1986 – decembrie 1987. Notițele cuprind detalii despre grupurile de turiști, relațiile lor cu cetățeni români și aspecte legate de activitatea și interesele vizitatorilor din SUA, Canada, Anglia și Israel.
Securitatea a monitorizat activitatea sa prin interceptări, verificări la domiciliu, instalarea de mijloace tehnice de ascultare și monitorizare a corespondenței. La un moment dat, a fost prins în ofsaid în timpul unei deplasări la Poiana Brașov, fapt semnalat în documente din 1987.
Lista de contacte și note informative
Dan Șucu a întocmit o „Notă de relații” cu 13 persoane, inclusiv 10 colegi de la ONT și trei cetățeni americani, precum John Athenian (de la „Connections Unlimited”) și Michael Hopkins (de la „Ambasadorii Prieteniei”). Unii dintre aceștia aveau deja statut de persoane monitorizate de Securitate.
De asemenea, în cadrul rețelei sale, Șucu a furnizat alerte despre conaționali și turiști, dar și despre alte persoane, precum colegi ghizi și reprezentanți străini, măsurată prin 58 de note informative livrate între iunie 1986 și decembrie 1987.
Detalii despre recrutare și motivații
Inițial, la verificări efectuate în august 1984, Șucu a fost abordat ca o potențială sursă pentru obținerea de informații despre activitatea turiștilor și despre situația social-politică a României. Acceptând fără rezerve colaborarea, și-a expres scopul de a sprijini eforturile Securității, considerând această activitate o datorie patriotică.
Ofițerii au evidențiat că Șucu a manifestat receptivitate și disponibilitate, în condițiile în care și-a însușit angajamentul de a coopera discret, semnând cu pseudonimul „Mircea Crișan”.
Evaluarea surselor și caracterizări
Documentele CNSAS prezintă o serie de opinii contradictorii despre profilul lui Șucu. În 2015, CNSAS a concluzionat că nu i se poate atribui calitatea de colaborator în sensul legii, după analiza pasaje din note și opinii ale membrilor Colegiului.
În același timp, diverse surse interne îl caracterizează ca fiind inert, lipsit de spontaneitate, mediocru sau chiar impulsiv, dar cu potențial de informator util, mai ales în circumstanțe de rețea.
Continuarea activității după Revoluție
Documentele se opresc în noiembrie 1989, cu aproape o lună înainte de căderea lui Ceaușescu, fără indicii clare despre abandonarea colaborării. Astfel, nu se poate exclude prelungirea activității în perioada post-revoluționară, posibil continuată de SRI, dar nu există documente concrete pentru această ipoteză.
Profilul personal și legăturile familiale
În tinerețe, Dan Șucu a fost pasionat de handbal, activând la Clubul Sportiv Steaua. La momentul începutului activității de informator, era căsătorit cu Camelia Șucu și locuia într-un apartament în sectorul 6, în zona Lacului Morii.
Părinții săi aveau profesii legate de inginerie și învățământ: tatăl era inginer, mama profesoară, iar socrul său a ocupat funcții în domeniul construcțiilor și administrației locative.
Refuzul dialogului și concluzii
Dan Șucu a respins orice comentariu privind activitatea sa de colaborator, răspunzând doar cu „Vă mulțumesc! La revedere!” atunci când a fost contactat pentru un punct de vedere.
Analiza documentelor indică o posibilă continuare a relației cu Securitatea și după 1989, dar nu există o confirmare oficială sau documente care să ateste încheierea acesteia înainte de revoluție.
Publicarea documentelor CNSAS continuă în episodul al doilea, ce va include ample note informative din perioada 1986-1987, cu un total de peste 23 de pagini.
