România va primi aproximativ 17 miliarde de euro din fondul SAFE, program al Uniunii Europene destinat consolidării industriei de apărare și infrastructurii naționale, însă o parte semnificativă dintre aceste fonduri va fi destinată achizițiilor militare, iar riscurile financiare și de implementare sunt multiple.
Distribuția fondurilor și obiectivele programului
Din suma totală, 9,5 miliarde de euro sunt alocate pentru echipamente militare care vor fi utilizate de Armata Română, incluzând sisteme de armament individual, nave, radare, muniții, elicoptere, transportoare blindate și mașini de luptă.
Alte 2,8 miliarde de euro vor fi direcționate către Ministerul de Interne și forțele de apărare națională, pentru achiziția de aeronave medicale, drone, sisteme anti-dronă, vehicule blindate ușoare și armament, unele urmând a fi produse de companii românești.
Pentru infrastructură, sunt alocați 4,2 miliarde de euro, cum ar fi finanțarea ultimului segment al Autostradei Moldovei, între Pașcani și Siret, conform documentelor oficiale.
În cadrul programului, 11 din cele 21 de proiecte reprezintă achiziții individuale, în timp ce restul vor fi realizate în colaborare cu alte țări ale Uniunii Europene.
Contextul financiar și riscurile împrumutului
Împrumutul prin SAFE implică o dobândă estimată între 7 și 8 miliarde de euro, adică aproape jumătate din suma împrumutată, fiind un cost foarte mare pentru România. Suma totală de rambursat pentru cele 9 miliarde de euro destinate armatei este estimată la circa 16 miliarde de euro, inclusiv dobânzile.
Sorin Encuțescu, coordonatorul Strategiei Naționale pentru Industria de Apărare, a explicat că, după calcul, per total, România va plăti aproximativ 16 miliarde de euro pentru acest împrumut pe o perioadă de 45 de ani.
Riscuri asociate cu localizarea producției în România
Răzvan Pîrcălăbescu, președintele OPIA și managerul general al ROMARM, a avertizat că, dacă fabricile de tip greenfield (de la zero) vor părăsi România în următorii 5-10 ani, prejudiciile vor fi semnificative.
El a atras atenția că, în cazul în care banii nu vor ajunge să stimuleze economia locală, România va trebui să ramburseze un credit de proporții uriașe fără beneficii economice substanțiale pe termen mediu și lung.
Perspectiva fiscală și impactul economic
Veronica Duțu, expert fiscal, a afirmat că programul SAFE trebuie să conducă la efecte economice interne pentru a fi justificabil. În caz contrar, România va plăti zeci de ani pentru active cumpărate fără a-și întări capacitățile industriale și fiscale.
Ea a subliniat că, dacă majoritatea echipamentelor sunt importate și companiile românești vor avea un procent mic din contracte, impactul asupra bugetului național va fi limitat, iar datoria se va extinde fără beneficii concrete pentru economie.
Evaluarea riscurilor și perspectivele pe termen lung
Veronica Duțu a explicat că SAFE trebuie privit mai mult ca un test de inteligență economică, pentru a evalua cât din acești bani rămân în economia națională și cât pleacă în alte țări, în special dacă nu se realizează o producție și o mentenanță semnificativă pe plan local.
Pentru buget, avantajul programului depinde de dacă din investițiile de 17 miliarde de euro rezultă venituri fiscale și locuri de muncă în România. Dacă cumpărăturile se fac în mare parte din import, costurile pentru stat vor fi mult mai mari decât beneficiile.
Reacții și opinii critice la adresa programului SAFE
Unele voci critice au subliniat că, deși programul a fost aprobat și discutat în cadrul guvernamental, o parte din fonduri se direcționează spre achiziții din alte țări, ne contribuind la dezvoltarea industriei românești de armament.
De exemplu, Virgil Bălăceanu a afirmat că o bună parte din banii SAFE se duc către achiziții în afara României, în timp ce Dan Dungaciu consideră că programul pune România într-o situație dificilă, cu industria locală nebeneficiind semnificativ.