Coreea de Sud înregistrează o speranță de viață estimată la peste 90 de ani, fiind unul dintre cei mai longevivi oameni din lume, în timp ce țara se confruntă cu cea mai scăzută rată a natalității la nivel global. Deși durata de viață indică realizări semnificative în domeniul sănătății, scăderea dramatică a nașterilor ridică probleme demografice serioase pentru viitor.
Ce factori au contribuit la această evoluție
Autorii studiului atribuie longevitatea din Coreea de Sud unei serii de factori, printre care un sistem național de asigurări de sănătate implementat încă din anii ’80. Acest sistem acoperă aproape întreaga populație si asigură accesul la servicii medicale de calitate.
Gestionarea eficientă a riscurilor cardiovasculare, ratele scăzute ale fumatului în rândul femeilor și valorile reduse ale tensiunii arteriale sunt alte elemente frecvent menționate în cercetare.
Alți factori relevanți includ nutriția adecvată încă din copilărie și un access larg la educație, contribuind la sănătatea și bunăstarea populației.
„Coreea de Sud a făcut multe lucruri bine”, a declarat Majid Ezzati, care a adăugat că egalitatea relativă în societate și accesul la educație și alimentație de calitate au avut un rol important în această evoluție.
Cercetarea contrazice opinii anterioare ale unora dintre demografi, care considerau că speranța de viață nu va depăși niciodată 90 de ani.
„Până la începutul acestui secol, mulți cercetători credeau că speranța de viață nu va depăși niciodată 90 de ani”, a afirmat Majid Ezzati.
Longevitate ridicată, dar și cea mai mică natalitate din lume
Deși estimările privind speranța de viață sunt optimiste, Coreea de Sud se confruntă cu o problemă demografică critică. Rata nașterilor este extrem de scăzută, fiind cea mai mică la nivel mondial, cu mai puțin de un copil pentru fiecare femeie.
Studiul indică că femeile sud-coreene ar putea deveni primele din lume care ating o speranță medie de viață de peste 90 de ani.
Cercetătorii avertizează însă asupra impactului negativ pe termen lung pe care îl va avea această rată foarte redusă a nașterilor asupra structurii societății în deceniile următoare, inclusiv asupra forței de muncă și sistemelor de asistență socială.
