Un medic endocrinolog atrage atenția asupra faptului că legătura dintre hormonii tiroidieni și creșterea în greutate este mai complexă decât se crede frecvent. Deși dezechilibrele hormonale pot explica o parte din problemele de greutate, acestea nu reprezintă cauza principală pentru majoritatea pacienților care se confruntă cu obezitate sau supraponderalitate.
Mitul tiroidei: cât îngrașă, de fapt, hipotiroidismul
Dr. Larisa Robu explică că tiroida este cel mai frecvent asociată cu creșterea în greutate, însă impactul acesteia este adesea exagerat. Hipotiroidismul poate duce la o ușoară creștere în greutate, în special prin retenție de apă și încetinirea metabolismului bazal.
Medicul menționează că această creștere nu depășește de obicei 5 kilograme și nu poate fi explicația principală pentru obezitate. Mecanismul nu implică acumulări importante de grăsime, ci manifestări legate de retenție de apă.
Pentru persoanele cu hipotiroidism, încetinirea metabolică poate persista până la tratament. Chiar și după exerciții fizice intense, organismul tinde să ardă mai puțină energie, ceea ce poate îngreuna procesul de slăbire.
Obezitatea, mai mult decât o problemă de voință
Medicul subliniază că obezitatea este o boală cronică, complexă, nu rezultatul lipsei de voință. În România, două treimi dintre adulți sunt supraponderali, iar un sfert sunt obezi. La copii, un din trei are exces de greutate, indicând o problemă de sănătate publică.
Stilul de viață, mediul și obiceiurile alimentare sunt factorii decisivi în aceste cifre alarmante, arătând că soluțiile nu sunt simple și nu trebuie privite doar din perspectiva disciplinei personale.
Când hormonii chiar pot influența greutatea
Există situații rare în care dezechilibrele hormonale influențează semnificativ greutatea. Acestea sunt, de obicei, însoțite de semne clinice evidente, precum în cazul sindromului Cushing, caracterizat prin exces de cortizol.
Pacienții cu sindromul Cushing dezvoltă un tipar specific de distribuție a grăsimii: abdomen proeminent, membre subțiri, vergeturi roșii, hipertensiune arterială și, uneori, diabet sau slăbiciune musculară.
Femeile pot avea și ele aceste probleme din cauza sindromului ovarelor polichistice, cu manifestări precum cicluri neregulate, acnee și pilozitate excesivă. Hipogonadismul devine evident prin simptome precum scăderea libidoului și tulburări menstruale.
Mitul cortizolului și al stresului
Un concept larg răspândit este acela că stresul și nivelul crescut de cortizol, hormonul eliberat în situații de tensiune, ar cauza îngrășarea. Mulți susțin că se „îngrașă de la stres“, iar această idee alimentată de social media sugerează și aspectul umflat al feței.
Medicii explică că pentru un diagnostic clar al excesului de cortizol sunt necesare investigații complexe și valori persistente crescute. Sindromul Cushing, de exemplu, prezintă semne clinice evidente și nu poate fi confundat cu simple fluctuations de cortizol.
Stresul poate avea efecte indirecte asupra greutății, precum alimentația haotică, lipsa somnului sau consumul caloric excesiv de alimente bogate în calorii, dar nu provoacă apariția directă a obezității.
Ce face medicul endocrinolog când „nu reușești să slăbești“
Consultul endocrinologic începe cu o evaluare amănunțită pentru excluderea cauzelor medicale. Analizele de bază includ dozarea TSH-ului, a anticorpilor tiroidieni, și, dacă e cazul, a cortizolului și a altor hormoni.
Se evaluează și statusul metabolic, precum glicemia, hemoglobina glicată, profilul lipidic și funcția hepatică. În anumite situații, se face ecografie tiroidiană pentru verificarea nodulilor tiroidieni.
Metodele de diagnostic clinice urmăresc măsurarea indicelui de masă corporală, precum și circumferința taliei, indicator mai fidel pentru grăsimea viscerala și riscul de boli cardiovasculare.
De unde începe, de fapt, tratamentul
Modificarea stilului de viață rămâne pilonul de bază al tratamentului. Dr. Larisa Robu recomandă intervenții nutriționale personalizate și activitate fizică adaptată fiecărui pacient în parte. Pentru cei cu obezitate severă, se recomandă creșterea progresivă a nivelului de mișcare, începând cu mersul pe jos.
Este esențial ca pacientul să fie conștient de problemă și să monitorizeze alimentația și activitatea fizică, pentru identificarea obiceiurilor care contribuie la creșterea în greutate.
Când este nevoie de tratament medicamentos
În situații unde schimbările de stil de viață sunt insuficiente, medicul poate indica tratament medicamentos sau chirurgie bariatrică. Agenți precum semaglutida și tirzepatida, din clasa agoniștilor GLP-1, sunt folosiți pentru reducerea apetitului, acționând asupra centrului de sațietate din creier.
Tratamentul medicamentoasă este restrictiv și destinat persoanelor cu obezitate sau supraponderalitate asociată cu alte afecțiuni, precum diabetul sau hipertensiunea. Întreruperea bruscă a tratamentului poate duce la recâștigarea kilogramelor pierdute.
De ce explicația nu este, de obicei, hormonală
Pentru majoritatea pacienților, creșterea în greutate are cauze mai simple, de obicei legate de alimentație, lipsa de activitate, somn insuficient și stres.
Deși dezechilibrele hormonale pot fi reale, acestea rămân rare și, de regulă, clinice. Investigațiile endocrinologice sunt importante pentru a exclude o cauză medicală, însă răspunsul multor pacienți nu îl oferă.
Medicul punctează că atenția asupra obiceiurilor zilnice și acceptarea că problemele de greutate sunt complexe pot ajuta la identificarea cauzei reale a obezității.