Israelul se află în impas politic după alegerile din această săptămână, în care niciun bloc politic nu a obținut majoritatea de 61 de locuri în parlament. Cu toate acestea, premierul Benjamin Netanyahu pare să se situeze în avantaj, având un bloc politic de 53 de locuri, comparativ cu opoziția, care deține 48 de locuri. În prezent, mai sunt de numărat aproximativ 500.000 de voturi, provenind de la militari, diplomați și deținuți, însă impactul acestora asupra echilibrului de putere este considerat redus.
Președintele Isaac Herzog va începe săptămâna viitoare consultări cu partidele pentru a desemna candidatul cu cele mai mari șanse de a forma un guvern. Până în prezent, niciuna dintre opțiuni nu a reușit să obțină o majoritate clară. Dacă nici unul dintre lideri nu reușește, alegerile anticipate pot fi reluate, posibil încă din aprilie.
„A reușit să supraviețuiască”
Unii experți consideră că Netanyahu a câștigat, deși a pierdut majoritatea parlamentară de până acum. Fostul consilier al său, Aviv Bushinsky, a declarat că prim-ministrul este câștigător în această situație dificilă, descriind situația ca o „înviere” politică. Potrivit lui Bushinsky, victoria în aceste condiții poate fi interpretată ca o restabilire a supremației politice a lui Netanyahu.
Cineva care a fost în centrul criticilor, inclusiv pentru eșecurile de securitate din mandatul său, Netanyahu a reușit să obțină sprijinul unei majorități importante din rândul evreilor israelieni, devenind liderul celui mai mare bloc politic. Analistul Danny Citrinowicz a subliniat că realizarea principală a lui Netanyahu este că a supraviețuit politic, afirmând că „a câștigat prin faptul că nu a pierdut” și că a reușit să se mențină în funcție.
Reușita partidelor arabe
Rezultatele alegerilor au surprins prin influența crescută a partidelor arabe din Israel. Participarea electorală a arabilor israelieni a fost fără precedent, iar acestea au adunat un total de 19 locuri în noul parlament. Arabii, care reprezintă 21% din populație, pot acum influența deciziile politice majore și pot juca un rol decisiv în echilibrul de putere între blocurile rivale.
Fostul negociator american pentru pace, Dennis Ross, a declarat că această prezență nu a mai avut loc niciodată până acum, iar arabii pot deține în prezent o poziție de forță neobișnuită în politica israeliană.
Scenarii posibile pentru formarea guvernului
Președintele Herzog și-a exprimat dorința de a evita reluarea alegerilor anticipate. El a subliniat necesitatea de a încerca formarea unui guvern stabil, afirmând că toți actorii politici trebuie să fie deschiși la negocieri.
Un posibil scenariu implică formarea unui guvern de uniune națională între Netanyahu și liderii opoziției, precum Gadi Eisenkot, însă Netanyahu a declarat public că vrea un „guvern puternic de dreapta”. Analiștii consideră însă că această variantă este dificil de realizat, având în vedere angajamentele tematice și pozițiile niciunui lider față de colaborare cu rivalii.
Un alt scenariu, menționat de specialiști, implică posibilitatea ca Eisenkot să încerce formarea unui guvern minoritar sprijinit de partidele arabe. Totuși, astfel de alianțe ar putea fi instabile și să ducă rapid la alegeri noi, în cazul în care nu se mențin în timp.
Se speculează că Netanyahu va încerca, probabil, să atragă lideri ai opoziției spre echipa sa, deși aceștia și-au exprimat anterior angajamentul de a nu trece deloc de partea lui. Pentru formarea unui guvern de uniune națională, Statele Unite ar putea presiona pentru excluderea figurilor extremiste precum Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich, în condițiile în care Donald Trump ar avea un rol de influență.
Netanyahu la putere, opoziția are pârghii
Premierul Netanyahu are avantajul de a rămâne interimar până la formarea oficială a guvernului, fapt ce îi conferă temporar control asupra securității naționale și asupra politicii externe. Aceasta îi poate oferi răgaz pentru organizarea și consolidarea forței sale politice.
În același timp, opoziția va primi poziții-cheie în Knesset după depunerea jurământului, inclusiv posibilitatea de a propune și controla agenda legislativă, precum și initierea unui comitet de anchetă privind eșecurile de securitate care au dus la atacurile din 7 octombrie.
Reconfirmarea conflictului cu Iranul
Israelul continuă acțiunile militare împotriva Hamas în Gaza și a Hezbollah în Liban, precum și atacurile comune cu SUA asupra Iranului. În discursul său postelectoral, Netanyahu a accentuat integrarea acestor eforturi militare cu viziunea de a elimina amenințarea iraniană, invocând „o oportunitate istorică” în colaborare cu președintele Trump pentru a aborda această problemă.
El a subliniat că Israelul se află într-o poziție unică pentru a elimina în totalitate pericolul iranian, însă orice acțiune va depinde și de suportul Washingtonului.
În ciuda contextului de securitate, Eisenkot a criticat conducerea lui Netanyahu, afirmând că acesta păstrează acum un guvern de tranziție care și-a pierdut încrederea populației. Eisenkot, care și-a pierdut un fiu și doi nepoți în războiul din Gaza, consideră că alegerile au fost un referendum asupra guvernării actuale, iar rezultatele refuză să-i acorde noului executiv o legitimitate absolută.
