Președintele României, Nicușor Dan, a sesizat Curtea Constituțională împotriva Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Argumentul principal vizează încălcarea unor prevederi constituționale și posibilele conflicte cu dreptul european, precum și riscul dublării sancțiunilor pentru aceeași faptă.
Aspecte ale legii contestate
Legea în cauză introduce modificări semnificative în reglementarea protecției copilului. Printre acestea se numără:
– Participarea copilului la consilierea psihologică devine obligatorie, fără cerința acordului părintelui.
– Se incriminează penal nerespectarea obligațiilor de către părinți sau reprezentanți legali, în cazul participării copilului la astfel de programe.
– Se extinde criteriul pentru plasamentul într-un centru rezidențial, incluzând orice faptă cu violență, nu doar cele cu un grad ridicat de pericol social.
Legea propune, de asemenea, ca direcțiile de asistență socială și protecția copilului să fie obligate să înființeze cel puțin un centru rezidențial pentru copiii care au săvârșit fapte penale și nu răspund penal.
Contestație pe fundament constituțional și european
Președintele susține că legea a fost adoptată cu nerespectarea mai multor articole din Constituție, printre care art. 1 alin. (5), art. 23, art. 26, art. 48, art. 49, art. 53 și art. 147. Aceste prevederi vizează principiile fundamentale ale statului de drept, egalitatea în fața legii și drepturile copilului.
Sesizarea atrage atenția asupra faptului că agentul constatator nu are competența să decidă dacă o faptă constituie infracțiune. În lipsa unei norme clare, aceeași faptă poate fi sancționată atât ca contravenție, cât și ca infracțiune de organele de urmărire penală, ceea ce poate duce la dublă sancționare, încălcând principiul „ne bis in idem” stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Se precizează că, din legea criticată, rezultă o suprapunere între sancțiunile contravenționale și cele penale, deoarece nu există o prevedere explicită privind prioritatea sau excluderea uneia dintre ele.
Modalitatea de intervenție asupra copilului
Normele anterioare ale Legii nr. 272/2004 condiționau plasamentul copilului de existența unui pericol social ridicat, în cazul faptelor grave precum omor, tâlhărie sau viol.
Noile modificări extind această sferă și la fapte considerate de lege ca fiind cu violență, fără a fi necesar un grad ridicat de pericol social. Această schimbare ar putea include și minori care au exercitat violență verbală sau psihologică, fapt ce poate fi interpretat ca fiind de o gravitate redusă.
Președintele reclamă faptul că această extindere depășește limitele necesarului și proporționalității, punând în pericol dreptul copilului la o intervenție proporțională cu gravitatea faptelor.
Impactul asupra familiei și interesul superior al copilului
Norma actuală a legii subliniază că interesul superior al copilului implică, în mod explicit, și dreptul acestuia la viața de familie. Eliminarea acordului parental, prin legea criticată, contravine acestei prevederi.
Sesizarea arată că măsurile de intervenție, cum ar fi consilierea obligatorie și plasamentul, devin acte de constrângere fără implicarea familiei, ceea ce ar putea afecta în mod negativ echilibrul socio-familial și drepturile copilului.
De asemenea, se evidențiază că normele noi amenință principiul proporționalității, întrucât orice faptă de violență sau tulburare minoră poate determina izolarea copilului de familie.
Valoarea normativă și criteriile pentru plasament
Conform legii în vigoare anterior modificărilor, plasamentul unui minor era condiționat de existența unui pericol social „ridicat”. Noile reglementări adaugă noțiunea de „faptă cu violență”, ceea ce deschide calea pentru plasamente în situații cu risc redus.
Sesizarea precizează că această extindere depășește scopul de protecție a copilului și devine o intervenție disproporționată, fără a ține cont de natura și gravitatea faptelor.
Președintele mai menționează că această abordare contravine principiilor constituționale și internaționale privind drepturile copilului, precum și principiului proporționalității și interesului superior al minorilor.
Această sesizare va fi analizată de Curtea Constituțională pentru verificarea conformității legii cu cadrul legal și european.