Conservanții alimentari, inclusiv cei percepuți drept inofensivi, pot avea un impact mai pronunțat asupra sănătății cardiovasculare decât se estima anterior, conform unui studiu recent. Cercetarea indică că nu doar mezelurile sau alimentele ultraprocesate, ci și produse aparent obișnuite precum pâinea ambalată, brânzeturile feliate, sosurile, sucurile sau vinul conțin substanțe cu potențial nociv pentru sistemul cardiovascular.
Rezultatele cercetării
Studiul, publicat în European Heart Journal pe 21 mai 2026, a urmărit aproape opt ani comportamentul alimentației a 112.395 de voluntari și a stabilit o asociere între consumul de conservanți și riscul de boli cardiovasculare. Participanții au raportat aportul alimentelor și băuturilor timp de trei zile, la fiecare șase luni, pentru a evalua consumul de 58 de conservanți diferiți.
Concluziile indică faptul că persoanele cu cel mai mare aport de conservanți antibacterieni au un risc cu 29% mai mare de hipertensiune arterială și cu 16% mai mare de infarct sau accident vascular cerebral, față de cei cu consum scăzut sau inexistent al acestor substanțe.
Conservanții cu impact asupra tensiunii arteriale
Cercetarea a evidentiat legături între hipertensiune și opt conservanți consumați de peste 10% dintre participanți. Aceștia sunt:
– Sorbat de potasiu (E202) – utilizat în vin, brânzeturi, sosuri, produse de patiserie;
– Metabisulfit de potasiu (E224) – folosit în vin, sucuri, cidru, bere;
– Nitrit de sodiu (E250) – în mezeluri, șuncă, bacon, salamuri;
– Acid ascorbic (E300) – vitamina C, în produse procesate, mezeluri, băuturi;
– Ascorbat de sodiu (E301) – în carne procesată, mezeluri;
– Eritorat de sodiu (E316) – în carne procesată, pește conservat;
– Acid citric (E330) – în băuturi răcoritoare, dulciuri, conserve;
– Extracte de rozmarin (E392) – în uleiuri, grăsimi, snacksuri.
Autorii studiului au subliniat că acidul ascorbic industrial, adesea produs chimic și utilizat ca aditiv, este asociat specific cu bolile cardiovasculare, nu și cea naturală, prezentă în fructe și legume. Ei atrag atenția că aceste rezultate nu se aplică efectelor vitaminei C din alimente naturale.
Legături cu alte boli cronice
Studiul face parte din o serie de analize anterioare, derulate pe aceeași cohortă NutriNet-Santé, ce arată că conservanții precum nitritul de sodiu, nitratul de potasiu, sorbații, metabisulfitul de potassium și acetații pot fi asociați cu riscuri crescute de cancer și diabet de tip 2.
Un studiu anterior a indicat o creștere cu până la 32% a riscului de cancer de prostată, sân și alte forme, precum și un risc cu 49% mai mare de diabet de tip 2 pentru purtătorii expuși la acești conservanți.
Rachel Richardson, specialist în metodologie, a declarat că aceste cercetări nu pot demonstra cauzalitatea, dar semnalează necesitatea unor investigații suplimentare. Concluziile iau în calcul factori precum vârsta, greutatea, stilul de viață și dieta pentru a controla posibilele confuzii.
Aditivi folosiți și mecanismele de acțiune
Conservanții din industria alimentară se divid în două categorii: cei fără efect antioxidant, precum nitritul de sodiu, folosit pentru inhibarea bacteriilor, și antioxidanții, precum acidul citric și acidul ascorbic, care previn oxidarea și alterarea gustului.
Cercetările experimentale sugerează două mecanisme posibile pentru impactul acestor substanțe asupra tensiunii arteriale. Primul este stresul oxidativ, cauzat de radicalii liberi, ceea ce duce la inflamație arterială. Cel de-al doilea vizează perturbarea funcției pancreasului, implicat în reglarea glicemiei și profilul lipidic.
Nitritul de sodiu, folosit frecvent în mezeluri, poate forma nitrozamine, compuși cu potențial cancerigen, și reduce capacitatea hemoglobinei de a transporta oxigen. Sulfiții, prezenți în vin și bere, pot irita căile respiratorii la persoanele sensibile.
Reevaluarea riscurilor
Experții consideră că aceste rezultate impun o reevaluare a limitele maxime acceptabile pentru conservanți în alimente. În 2017, EFSA a menținut acceptabile doze zilnice pentru nitriți și nitrați, dar în 2023 a redus limitele maxime admise pentru anumite produse din carne, precum mezelurile, cu aproximativ 20%.
Limitele pentru nitriți au scăzut de la 150 mg/kg la 120 mg/kg, iar pentru unele conserve din carne, de la 100 mg/kg la 82 mg/kg, în scopul reducerii expunerii la nitrozamine, fără a compromite siguranța microbiologică a alimentelor.
Prezența conservanților în produse obișnuite
Cercetările denotă că evitarea alimentelor ultraprocesate nu elimină în totalitate expunerea la conservanți. Restul de produse cu conservanți provine din alimente ce par mai naturale, precum pâinea ambalată, brânzeturile feliate, sosurile, sucurile sau vinurile.
Autorii recomandă preferarea alimentelor proaspete sau minim procesate, cum ar fi fructele, legumele sau produsele congelate fără aditivi, pentru reducerea consumului de conservanți.
Rolul conservanților în industrie
Explicațiile asupra utilității conservanților vizează prevenirea bolilor transmise prin alimente, reducerea risipei și prelungirea duratei de valabilitate. Nitritul de sodiu, de exemplu, limitează dezvoltarea bacteriei Clostridium botulinum, responsabilă de botulism, intoxicație rară, dar gravă.
Fără acești aditivi, alimentația pe distanțe lungi și depozitarea pe perioade extinse devin mult mai dificile, iar siguranța microbiologică a produselor poate fi compromisă.
Cercetări continue
Specialiștii de la Universitatea Sorbonne Paris Nord monitorizează în prezent modul în care conservanții pot influența inflamația, stresul oxidativ și microbiota intestinală. Aceste studii ar putea explica mecanismele prin care acești aditivi sunt legați de boli precum diabetul, bolile cardiovasculare sau anumite tipuri de cancer.
Până la clarificarea acestor aspecte, experții recomandă reducerea consumului de produse cu liste lungi de aditivi și preferarea alimentelor proaspete și gătite acasă, precum și consumul de alimente congelate fără aditivi, ca o alternativă mai sigură.