Medicamentele din familia Ozempic și Wegovy, cunoscute pentru utilizarea în tratarea diabetului și obezității, ar putea avea un efect invers față de cel anticipat asupra consumului de alcool. O analiză recentă publicată în *Biological Psychiatry* sugerează că aceste medicamente, care imită hormonul GLP-1, pot reduce dorința de alcool, deși nu elimină complet pofta de a bea.
Studiul cel mai amplu privind reducerea consumului excesiv de alcool
Cel mai cuprinzător studiu realizat până acum implică 108 persoane cu obezitate și tulburare moderată sau severă de consum de alcool, timp de 26 de săptămâni. Participanții au urmat terapie cognitiv-comportamentală și au fost împărțiți în două grupuri: unul trata cu semaglutidă injectabilă săptămânal, iar celălalt cu placebo.
Rezultatele arată o scădere de 41,1 puncte procentuale a zilelor cu consum excesiv de alcool în grupul tratat cu semaglutidă, față de 26,4 puncte în grupul cu placebo. Diferența estimată între cele două grupuri este de 13,7 puncte procentuale. Toți participanții au primit și terapie psihologică.
Aceste date indică o posibilă influență a medicamentului asupra comportamentului legat de alcool, dar nu demonstrează reducerea completă a poftelor. Relevanța rezultatelor se extinde și asupra modului în care medicamentele GLP-1 pot modifica obiceiurile alimentare și mecanismele de recompensă din creier.
Complexitatea poftelor și consumului de alcool
Un studiu mai mic, publicat în *JAMA Psychiatry*, examinează 48 de persoane cu tulburare de consum de alcool, fără intenția de a urma tratament. Participanții au primit semaglutidă și au prezentat o reducere a consumului în mediul de laborator și în zilele în care consumau alcool, precum și o scădere a poftei săptămânale.
Însă, aceste schimbări nu au fost observate în frecvența totală a zilelor în care participanii consumau alcool sau în volumul total de băuturi, raportat la toate zilele.
Un alt studiu, publicat în *American Journal of Psychiatry* în iulie 2026, a testat semaglutida orală la 50 de participanți pe o perioadă de opt săptămâni. Rezultatele indică o reducere semnificativă a zilelor cu consum excesiv și a cantității consumate într-o singură zi, însă diferența în pofta resimțită în condiții controlate nu a fost semnificativă în comparație cu placebo. Participanții au raportat însă o diminuare a poftei în viața de zi cu zi.
Autorii acestor studii subliniază diferențele între poftă, frecvența și cantitatea de alcool consumată, arătând că eliminarea completă a impulsului de a bea nu a fost obținută în aceste cercetări.
De ce ar putea un medicament pentru diabet să influențeze consumul de alcool?
O ipoteză considerată de cercetători privește sistemul cerebral al recompensei. În cazul unui studiu anterior cu exenatidă, un alt agonist GLP-1, scanările cerebrale au indicat o reacție mai slabă la imagini asociate alcoolului în zone precum striatul ventral, implicate în recompensă și dependență. Acest fenomen a fost observat la participanți cu obezitate.
Studiile indică faptul că aceste medicamente ar putea modifica circuitelor cerebrale implicate în răspunsul la recompensă sau în controlul impulsurilor. Nu este clar dacă efectul este direct sau dacă rezultă din reducerea apetitului și a senzației de recompensă asociate caloriilor.
În unele cercetări, obezitatea pare să influențeze răspunsul la tratament, însă alte studii nu au identificat diferențe legate de indicele de masă corporală. De aici rezultă că semaglutida nu este încă recunoscută drept tratament specific pentru tulburarea de consum de alcool, fiind nevoie de studii suplimentare pentru a evalua siguritatea și eficiența pe termen lung.
Autorii review-ului subliniază că sunt necesare cercetări mai ample pentru a determina cine poate beneficia de pe urma acestor medicamente, ce se întâmplă după oprirea tratamentului și cum se compară cu terapiile actuale pentru dependența de alcool. Administrarea acestor medicamente trebuie făcută sub supraveghere medicală, iar avertismentele specialiștilor referitoare la folosirea lor fără indicație rămân valabile.
