O analiză recentă indică faptul că, pentru prima dată în istorie, nașterile mondiale ar putea scădea sub nivelul necesar pentru înlocuirea populației, ceea ce pregătește terenul pentru o populație în declin pe termen lung. Concluziile provin dintr-un studiu realizat de economiștii Jesús Fernández-Villaverde și Patrick Norrick, care susțin că scenariul ar putea duce la un vârf al populației mondiale în jurul anului 2056, aproape de nouă miliarde de oameni, după care cuantumul ar putea începe să scadă.
Declinul fertilității la nivel global
Studiul „Terra Incognita: The Economics of a Shrinking World” analizează date din 236 de țări și teritorii, din 1950 până în prezent. Datele arată o tendință descendentă pentru 219 țări, fără indicii clare că această tendință s-ar opri. Peste 70% dintre aceste națiuni înregistrează rate de fertilitate sub pragul de înlocuire, de 2,2 copii pentru fiecare femeie, chiar dacă în țări dezvoltate pragul este, de obicei, considerat de 2,1.
Exemple concrete includ Mexicul, cu o rată estimată de 1,51 copii, Brazilia cu 1,52, Iran cu 1,35 și Thailanda cu 0,87 copii pentru fiecare femeie. Aceste cifre indică o scădere semnificativă față de nivelul în care populația se menține constantă.
Factorii de decizie în scăderea natalității
Autorii studiu-ului observă că lipsește un motiv unic pentru scăderea natalității, însă identifică mai mulți factori. Costurile locuințelor și educației, nesiguranța economică, schimbările în relații și timpul petrecut online contribuie la această tendință.
Ei susțin că viața modernă complică decizia de a avea mai mulți copii, având în vedere că cariera începe mai târziu, creșterea unui copil necesită mai mult timp și bani, iar sprijinul familial extins devine tot mai redus. Acceptarea socială a alegerii de a nu avea copii face, de asemenea, această decizie mai accesibilă.
Autorii menționează că mici variații în preferințele familiale pot genera scăderi rapide ale mediei de copii, de la 1,8 la 1,3 copii per femeie. Această diferență poate avea impact major asupra creșterii populației.
Impactul asupra economiei și societății
România resimte deja efectele acestui proces de scădere a natalității. Populația rezidentă a țării a scăzut sub 19,05 milioane de locuitori, iar ponderea tinerilor continuă să se reducă, în timp ce cea a persoanelor peste 65 de ani crește. Proiecțiile pe termen lung indică o pierdere de peste 24% din populație până în anul 2100, plasând România printre cele mai afectate state europene de declinul demografic.
Pentru economie, această situație duce la o reducere a forței de muncă. În ciuda creșterii productivității fiecărui angajat, un număr mai mic de lucrători va fi dificil de înlocuit, ceea ce poate încetini ritmul de dezvoltare. În plus, reducerea numărului de contribuabili riscă să afecteze sistemele de pensii și de servicii medicale, pe fondul unei populații tot mai îmbătrânite.
Deși tehnologia, precum inteligența artificială și automatizarea, poate compensa parțial lipsa forței de muncă, acestea nu rezolvă problemele financiare ale sistemelor sociale și distribuția veniturilor. Rămâne nelămurită cine va susține financiar aceste sisteme în condițiile unei populații în declin.
Autorii studiului avertizează că nu există un mecanism economic sigur pentru a ridica fertilitatea din nou la nivelul de înlocuire. Probabilitatea unei reveniri moderate este reală, însă fără schimbări sociale semnificative, un scenariu de populație în descreștere poate deveni noua normalitate. Estimarea lui 2056 pentru vârful populației mondiale rămâne o prognoză, nu o certitudine, dar tendința este clară și observată în majoritatea regiunilor globale.
