România a înregistrat, la 1 ianuarie 2024, primul său prag de creștere a populației după 1989, în condițiile în care bilanțul demografic s-a modificat semnificativ, fiind influențat în mare parte de fluxul migratoriu. Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică indică faptul că această stabilizare numerica nu se datorează unui salt al natalității, ci echilibrului demografic produs aproape exclusiv prin imigrație.
Transformări demografice și geografie variabilă
Vârsta medie a mamei la prima naștere a crescut de la 22,3 ani în 1989 la 27,9 ani în 2025, o majorare de peste 25%. Ponderea nașterilor în cadrul căsătoriei a scăzut de la 80,3% în 1995 la 64,1% în 2025.
Până în 2025, aproape 2 milioane de copii s-au născut în România între 2014 și 2025, iar 390.000 s-au născut și au fost înregistrați în țară sau în străinătate. Raportul indică un raport de 5 copii născuți în țară pentru fiecare copil născut în străinătate, conform declarațiilor președintelui INS Tudorel Andrei.
Impactul migrației și disparitatea regională
Perioada 2012–2025 a înregistrat un deficit de aproape 965.000 de nașteri față de decese, deficit compensat doar parțial de fluxul migratoriu. În ultimii 10 ani, trei județe au avut creșteri ale populației: Ilfov (+39,6%), Bistrița-Năsăud (+3,4%) și Suceava (+1,2%). În schimb, șapte județe au înregistrat scăderi de peste 10%, cele mai mari fiind în Caraș-Severin (-16,6%) și Teleorman (-14,9%).
Șeful INS leagă această polarizare de activitatea economică redusă din anumite zone în ultimii 35 de ani, avertizând că declinul demografic în zonele cu populație îmbătrânită și economie slabă este dificil de inversat.
Perspectiva socială și implicarea politicii publice
Sociologul Gelu Duminică evidențiază faptul că stabilizarea recentă a populației se bazează mai mult pe migrație decât pe creștere naturală. El afirmă că decidenții politici evită să implementeze urgent măsuri pe termen lung din cauza orizontului electoral scurt.
Duminică subliniază că succesul politicilor de incluziune socială poate influența negativ evoluțiile demografice. El a menționat experiența unor intervenții în comunități vulnerabile din București, unde datele sociale au fost utilizate pentru proiecte de incluziune, și nu doar pentru documentare.
El afirmă că investițiile lipsite de o abordare de incluziune pot fi ineficiente, întrucât o societate care marginalizează anumite categorii nu poate compensa deficitul populației prin import de forță de muncă.
Perspectiva pe termen lung și speculații demografice
Proiecțiile publicate de Tudorel Andrei indică o posibilă scădere a populației României sub 14,4 milioane până în 2080, în varianta de normalitate. Chiar și variantele optimiste sugerează o diminuare semnificativă față de cifrele din 2025.
De la 2031, generațiile născute după 1967 vor începe să treacă în categoria persoanelor vârstnice, ceea ce va supune sistemul de pensii presiunilor crescute.
Diagnostic exprimat de specialiști arată că țara nu mai poate susține profilul demografic numai din resurse interne. Concluziile pleacă din cifrele INS și analizele sociologice, indicând că România nu e încă pregătită cultural și instituțional pentru soluțiile de adaptare necesare acestei situații.
