O stea în stare post-activă, identificată drept o pitică albă, a fost observată având în jurul său două inele de resturi planetare separate de un gol. Descoperirea, realizată cu ajutorul telescopului VLT în Chile și publicată pe 27 octombrie în revista Nature Astronomy, oferă indicii despre cum ar putea arăta în viitor sistemul Solar după dispariția Soarelui.
Structura și compoziția inelelor de resturi planetare
Observațiile indică existența a două inele gazoase, separate de un spațiu gol. Cercetarea, condusă de Nicola Pietro Gentile Fusillo, sugerează că aceste structuri sunt susținute de două corpuri, unul de câțiva kilometri și altul aproximativ comparabil cu Pluto sau Luna. Aceste estimări fac referire la dimensiunile, iar existența corpurilor rămâne o interpretare bazată pe datele colectate.
Inelul conține calciu, oxigen, magneziu și fier. Diferențele de magneziu pot indica origini în corpuri diferite sau variații în structura aceluiași corp, precum stratul exterior sau nucleul. Forma și compoziția acestor inele reflectă procesul de disipare și acumulare a materialului de-a lungul timpului.
Echipamentul de observație și modul de studiu
Datele au fost obținute folosind instrumentul X-shooter, montat pe telescopul Very Large Telescope (VLT). Acesta analizează lumina în trei segmente: ultraviolet, vizibil și infraroșu apropiat, de la 300 la 2.500 de nanometri. Lumina provenită de la sistemul de resturi planetare este descompusă în lungimi de undă pentru a obține un spectru detaliat, care relevă caracteristici ce nu pot fi observate cu o fotografie obișnuită.
Cele trei detectoare ale instrumentului lucrează simultan, permițând studierea obiectelor foarte diverse, de la cele approximate și slab luminoase până la cele aflate la distanțe cosmice considerabile.
Relevanța descoperirii pentru înțelegerea evoluției sistemului solar
NASA precizează că Soarele va intra în faza de gigantă roșie peste aproximativ cinci miliarde de ani. Pe măsură ce rezervorul de combustibil din nucleu se va epuiza, structura stelei se va modifica treptat, iar straturile exterioare se vor extinde.
După această etapă, Soarele va pierde învelișul exterior, lăsând în urmă o pitică albă. Aceste obiecte au dimensiuni comparabile cu Pământul, dar concentrează o masă de stea. Răcirea lor este un proces de lungă durată, de miliarde de ani, și nu înseamnă dispariția bruscă a luminii, ci opreirea fuziunii nucleare și trecerea în stadiul de „stea moartă”.
Această observație oferă perspective despre ce s-ar putea întâmpla în viitorul extrem de îndepărtat al sistemului nostru solar, după ce Soarele își va încheia ciclul de viață activ.
