Alegerile parlamentare din Armenia, programate pentru 7 iunie, au loc într-un context geopolitic tensionat, marcat de încercări de apropiere de Uniunea Europeană și de pierderea influenței tradiționale a Rusiei în regiune. În urma conflictului din Nagorno-Karabah și a războiului din 2020-2023, Armenia traversează o perioadă de reevaluare strategică și de redefinire a relațiilor externe.
Contextul regional și impactul conflictului din Nagorno-Karabah
Din 1991, Armenia a fost martoră la patru războaie în regiune, cu un bilanț de peste 35.000 de morți. Criza a atins apogeul în 2022 când Azerbaidjan a lansat o ofensivă rapidă, ducând la evacuarea populației armene din Nagorno-Karabah. Această regiune, care a fost și vreme de trei mii de ani o enclavă cu majoritate armeană, a fost distrusă juridic și demografic, după ce a fost ocupată de forțele azere.
Trauma conflictului a accentuat dorința populației pentru pace și stabilitate, dar fiecare partid politic are propria interpretare a conceptului. Dispariția armeanilor din Nagorno-Karabah este percepută ca o pierdere ireversibilă, ceea ce influențează decisiv alegerea populației în aceste alegeri.
Schimbări în alianțele și influențele geopolitice
Relațiile Armeniei cu Rusia, care odinioară erau extrem de strânse, s-au deteriorat semnificativ. Până acum două decenii, peste 85-90% dintre armeni aveau încredere în Moscova. În prezent, această cotație a scăzut la aproximativ o treime, fiind considerată mai mult o opțiune pragmatică decât o susținere sinceră.
Rusia controlează infrastructura critică a Armeniei, precum căile ferate și energia, fiind totodată un principal partener comercial. Totuși, în contextul agresiunii azere și lipsei de intervenție a Moscovei în conflictul din 2022-2023, încrederea în Rusia a scăzut. În cazul unei eventuale ieșiri a Armeniei din Uniunea Eurasiatică, pe fondul crizei energetice și al lipsei alternative de piețe, impactul economic ar fi semnificativ, dar decisiv pentru strategia țării.
Tensiunile regionale și conflictele cu Azerbaidjan au dus la o reevaluare a alianțelor, iar Armenia explorează mai mult oportunități de apropiere de Uniunea Europeană. Summit-ul fără precedent la Erevan din mai, care a inclus primul summit UE-Armenia și Participarea la Comunitatea Politică Europeană, marchează o intenție clară de diversificare a parteneriatelor.
Reorientarea geopolitică și parcursul european
Guvernul de la Erevan a adoptat o strategie de „recalibrare” a relațiilor externe, în contextul pierderii regiunii Nagorno-Karabah. Această strategie include aprofundarea legăturilor cu Europa, dar și reforme pentru liberalizarea vizei, gestionarea frontierelor, combaterea corupției și promovarea drepturilor fundamentale.
Unul din obiectivele majore este demonstrarea unui parctic real al drumului european, fără a provoca o confruntare deschisă cu Moscova. Aceasta implică o abordare prudentă, menținând relația cu Rusia în ciuda aprecierii în scădere.
Implicații politice și preferințe electorale
În campania electorală, partidul de guvernământ, „Contractul Civil”, condus de Nikol Pașinian, promovează mesajul unei „parte Europei” și se bazează pe proiecte de infrastructură și de creștere economică, în timp ce limitează discursul politic. Sprijinul public pentru apropierea de UE este de aproximativ 73%, fiind susținut de un procent semnificativ al populației.
Partidul „Armenia Puternică”, susținut de grupări naționaliste și pro-ruse, are o poziție mai rezervată. Potrivit sondajelor, în aceste alegeri cele mai mari șanse le au „Contractul Civil” cu circa 28,8% din intențiile de vot și „Armenia Puternică” cu 14,9%. Alte formațiuni, precum „Armenia Prosperă” și „Alianța Armeniei”, se află pe poziții mai mici.
Politica de neutralitate și influența opiniei publice
Datorită traumei conflictelor recente, majoritatea armeanilor doresc un echilibru în relațiile externe, evitând o alegere exclusivă pentru Moscova sau Occident. Sondajele arată că 86-87% dintre respondenți preferă o politică de echilibru între Rusia și partenerii occidentali.
Această dorință de echilibru se reflectă și în discursul cetățenilor, unii exprimând convingerea că Armenia poate avea relații bune atât cu Moscova, cât și cu Bruxelles.
Infrastructură și dezvoltare internă
Campania electorală a fost marcată și de proiecte de infrastructură, prezentate ca realizări majore. În realitate, acestea constau în construcții și reparații standard, precum drumuri și școli, dar prezentate ca semne de progres.
Creșterea economică de aproximativ două cifre a fost în mare parte determinată de sectorul financiar și IT, dar și de fluxurile de reexport către Rusia, ocolind sancțiunile impuse Rusiei în urma invadării Ucrainei. Aceasta a dus la creșterea sectorului de reexportare a bunurilor electronice, autovehiculelor, aurului și diamantelor, importate din Asia și Occident, apoi reexportate către Rusia și alte piețe.
Impactul direct asupra populației rămâne limitat pentru mediul rural și pentru clasele sociale inferioare, în ciuda creșterii economice pe sectorul de reexport.
**La alegerile din 7 iunie, Armenia va decide direcția geopolitică, în condițiile în care populația are o preferință clară pentru menținerea echilibrului între influențele Rusiei și celor ale Occidentului.**