Un experiment realizat pentru a analiza percepțiile asociate cu apariția fantomelor a implicat 30 de participanți, dintre care 24 au raportat că au simțit o prezență după o sesiune de privit într-o oglindă. Rezultatele se referă exclusiv la experiențele subiective ale participanților, fără a demonstra contact cu persoane decedate.
Detalii despre metodologia experimentului
Sesiunea s-a desfășurat într-o cameră numită psychomanteum, acoperită cu catifea neagră pe pereți și tavan. Camera includea un fotoliu și o lumină slabă, iar oglinda era înclinată astfel încât persoana așezată să nu-și vadă chipul. Înainte de sesiune, fiecare participant petrecea 15 minute evocând mental o persoană decedată.
Durata totală a sesiunii a fost de 45 de minute. Grupul de participanți fusese selectat astfel încât jumătate dintre ei aveau tendințe sinestezice sau alte trăsături asociate, precum legarea automată a literelor de culori. Ceilalți raportaseră anterior experiențe cu fenomene asemănătoare cu cele ale fantomelor. În timpul experimentului, voluntarii apăsau un buton când percepeau o prezență sau imagini mentale intense.
Rezultate și observații ale cercetătorilor
Unii participanți au avut experiențe emoționante, printre care o femeie a relatat că a simțit o persoană dragă decedată mângâind părul. Alții au descris mirosuri, atingeri sau imagini vizuale. Cercetarea nu a identificat diferențe semnificative între grupurile cu sau fără tendințe sinestezice în privința intensității experiențelor.
Rezultatele au arătat că scorurile mai mari la o scală de fantezie creativă erau corelate cu experiențe mai vii și mai realiste, însă această corelație nu confirmă o cauzalitate.
Camera dotată cu tehnologie infraroșu a înregistrat mici puncte luminoase atât în timpul sesiunilor, cât și în cameră goală, fapt care sugerează posibile explicații legate de praf, particule din aer sau mișcările oglinzii.
Un generator de numere aleatorii a fost analizat, însă rezultatele sale nu s-au diferențiat semnificativ de așteptările statistice. O analiză ulterioară a asociat unele puncte din filmări cu anumite evenimente, însă aceste observații necesită verificări suplimentare.
Context și cercetări conexe
Privitul continuu în lumină slabă a fost studiat anterior. Într-un experiment publicat în 2015, psihologul Giovanni Caputo a folosit 20 de tineri care s-au privit în oglindă timp de zece minute. Participanții au descris deformări ale chipului sau apariții halucinații asemănătoare pentru fenomene paranormale.
