România se confruntă cu prețuri ridicate la energie, cauzate de o serie de factori structurali, tehnici și instituționali, conform unei analize recente. Specialiștii identifică multiple motive pentru această situație, printre care se numără impactul negativ al canibalizării energiilor regenerabile și un ansamblu de probleme legate de infrastructură și piață.
Factorii principali care influențează costurile la energie în România
Canibalizarea solară și eoliană, prin care prețurile scad când aceste surse produc energie și cresc atunci când nu o fac, reprezintă unul dintre cele mai mari probleme. Centralele pe gaze și cărbune funcționează cu ore mai puține, din cauza prioritizării regenerabilelor, ceea ce duce la împărțirea costurilor fixe pe o capacitate de producție mai mică.
Infrastructura veche și congestiile rețelelor electrice, alături de pierderile din sistem, contribuie și ele la creșterea prețurilor. Piața energiei este caracterizată de lipse de lichiditate și concurență slabă, fiind afectată și de investiții necorelate între sectorul de producție, rețea și consumatori.
Aspecte legate de capacitățile de stocare și proiectele speculative
O altă cauză menționată este rezervarea artificială a capacităților, prin proiecte speculative care blochează rețeaua, precum și întârzierile în dezvoltarea proiectelor mature. Lipsa unor capacități de stocare adecvate, prost dimensionate, influențează semnificativ costurile, fiind în general reprezentată de baterii scumpe și instalate în poziții greșite sau de o capacitate insuficientă pentru variabilitatea producției.
Prosumatorii, adică consumatorii care produc energie pentru propriul consum, sunt compensați cantitativ, nu valoric. Prin urmare, aceștia livrează energie ieftină și primesc prețuri mari pentru consumul propriu, ceea ce distorsionează costurile sistemului.
Impactul regulilor de racordare și al reglementărilor
Deblocarea avizelor tehnice de racordare (ATR) pentru proiecte noi nu va scădea automat prețurile, afirmă Dumitru Chisăliță. El explică că problema nu este doar tehnică, ci și instituțională. În condițiile în care capacitatea reală disponibilă într-o zonă este de 1.000 MW, dar solicitările sunt de 5.000 MW, apar proiecte imature care blochează rețeaua, generând un sistem captiv și aparențe de suprarezervare.
Regulile stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) și comportamentul instituțional creează un blocaj, care favorizează anumite interese. Potrivit specialiștilor, această situație impune o reevaluare a mecanismelor de racordare și gestionare a capacităților.
Variante de producție și utilizarea energiei
În contextul energiei regenerabile, analiza subliniază că producția de energie solară și eoliană are momente specifice: soarele generează masiv la prânz, iar vântul bate mai mult atunci când vântul este favorabil. Însă consumul variază în alte perioade ale zilei și în alte condiții meteorologice.
Afirmatia „mai mult solar = mai ieftin” este incompletă, explică specialistul. În realitate, fără stocare și consum flexibil, costurile cresc în seara și iarna, când producția de energie regenerabilă scade.
Necesitatea unui mix de stocare energetică
Dumitru Chisăliță consideră că o combinație diversificată de tehnologii de stocare este esențială pentru a echilibra variabilitatea surselor regenerabile. La nivel actual, România nu are în implementare un astfel de mix. Bateriile sunt eficiente pentru ciclurile zilnice, dar costurile pentru stocare sezonieră sau multi-zile sunt foarte mari și necesită alte tehnologii de stocare, precum hidro, pompaj, gaze flexibile, nuclear sau hidrogen, acolo unde acestea sunt rentabile.
Mituri și realități despre energie regenerabilă
Chisăliță avertizează că ideea conform căreia „creștem regenerabilele și scade prețul” este un mit, folosit politic. El explică că regenerabilele pot reduce costul marginal la anumite ore, dar factura finală depinde de costurile rețelei, echilibrării, capacităților de rezervă, stocării și gestionării.
Absenta reformelor structurale face ca, fără creșteri de eficiență, prețurile să rămână ridicate. În schimb, implementarea reformelor poate limita creșterea prețurilor sau chiar le poate stabiliza, însă reducerea reală a costurilor se va realiza după stabilizarea sistemului și amortizarea investițiilor.
România are în vedere o serie de provocări și oportunități pentru ajustarea sistemului energetic, dar focusează pe necesitatea unor reforme instituționale și tehnologice pentru a controla costurile.