România se confruntă cu o criză energetică profundă, marcată de oprirea celor două reactoare de la Cernavodă, un nivel critic al Dunării și un sistem în stare de alertă. În timpul zilei, țara produce mai multă energie decât consumă, dar această energie este vândută la prețuri reduse în alte state, în timp ce se achiziționează energie la prețuri de câteva ori mai mari seara, când consumul crește și producția fotovoltaică dispare.
Contextul sistemului energetic românesc
După restructurarea din 1998, sistemul energetic românesc a fost despărțit în surse de energie hidro, nucleară și pe cărbune, gestionate separat. Înainte, RENEL combina aceste surse, stabilind un preț mediu ponderat pentru electricity, ceea ce asigura o gestionare integrată și echilibrată. După separare, însă, sursele au fost transformate în competitori, ceea ce a introdus instabilitate și dezechilibre în sistem.
Declinul capacităților tradiționale și proiectele nefinalizate
Sistemul nuclear a fost planificat inițial pentru cinci unități la Cernavodă, cu o capacitate totală de aproximativ 3.500 MW. În realitate, doar trei unități au fost finalizate și funcționează, iar celelalte două nu au fost niciodată finalizate din motive ce nu sunt clar precizate. În plus, investițiile în centrale pe apă au fost blocate, reducând semnificativ capacitatea nucleară a țării.
Impactul energiei regenerabile și problemele de stagiu
Sursele regenerabile, precum energia fotovoltaică, au fost în creștere, dar producția lor depinde de condițiile meteorologice și de momentul zilei. În lipsa unor Capacități de stocare suficiente, surplusul de energie produs în timpul zilei este exportat la prețuri mici, iar după apusul soarelui, sistemul trebuie să importe energie la prețuri mari. Capacitatea de stocare în România este estimată la circa 600 MWh, comparativ cu Bulgaria, care are aproximativ 2.500 MWh.
Deficitul de stocare și dezavantajele politicii energetice
Specialistul Petru Ianc susține că politica energetică a României a fost deficitară, deoarece a prioritizat dezvoltarea energiei regenerabile în lipsa unor investiții în stocare și în surse așa cum sunt hidro și nuclear. Aceasta a dus la producție excesivă de energie în timpul zilei, fără capacitatea de a o conserva pentru perioadele de vârf, și la o scădere semnificativă în perioadele de consum maxim.
Importurile și exporturile în criza actuală
Criza se manifestă și prin faptul că țara trebuie să importe cantități mari de energie în perioadele de consum maxim, în timp ce exportă energie în timpul zilei, când prețurile scad. Această situație accentuează destabilizarea sistemului și crește costurile pentru industrie.
Rolul resurselor naturale și lanțurile industriale rupte
România avea în trecut filiere industriale integrate pentru exploatarea și prelucrarea resurselor naturale, precum cuprul, petrolul, sare, lemnul și siderurgia. Aceste lanțuri legau mineritul, rafinarea și fabricarea produselor finite. În prezent, multe dintre aceste filiere sunt inactive sau au fost desființate, ceea ce a dus la dezindustrializare și la pierderea valorii adăugate a resurselor.
Responsabilitatea pentru criză și slăbiciunile structurale
Petru Ianc afirmă că responsabilitatea pentru criza energetică nu poate fi atribuită unui singur guvern sau politic. Pe parcursul ultimelor trei decenii, deciziile de restructurare, închiderea capacităților, privatizările, politicile de decarbonizare, dezvoltarea regenerabilelor și lipsa de investiții în hidro, nuclear și stocare au contribuit la situație. Crizele economice și războiul din Ucraina au agravat aceste probleme.
O posibilă ieșire din criză
Pentru a depăși criza, Petru Ianc recomandă creșterea producției în bandă, finalizarea investițiilor în nuclear și hidro, precum și dezvoltarea infrastructurii de stocare, inclusiv baterii și centrale cu pompaj, precum cea din Tarnița. Stocarea energiei regenerabile trebuie să fie strategica pentru echilibrarea sistemului și reducerea costurilor.
Importanța hidrogenului și a noii paradigme
Hidrogenul verde ar putea deveni un element cheie pentru stocarea energiei și pentru decarbonizarea industriei. Energia regenerabilă va fi utilizată pentru producerea hidrogenului, oferind o sursă de rezervă pentru industriile ce vor renunța treptat la combustibili fosili.
Reindustrializarea și resursele naționale
Petru Ianc subliniază că reindustrializarea trebuie să se bazeze pe resursele naturale ale României, precum cuprul, zincul, gazul natural, petrolul, sare, lemnul și produsele agricole. În loc să se exporte materii prime, țara trebuie să valorifice aceste resurse în procesare internă pentru produse cu valoare adăugată.
Rolul statului și pregătirea forței de muncă
Pentru o reindustrializare de succes, România are nevoie de politici coerente, investiții strategice și de o forță de muncă calificată. Reformarea educației, inclusiv în învățământul tehnic și dual, este esențială pentru pregătirea resurselor umane necesare noii industrii.
Criza energetică actuală evidențiază dezechilibrele structurale ale sistemului românesc, iar soluțiile depind de investiții și politici clare menite să refacă industria și să asigure securitatea energetică.
